A doua revenire a lui Isus

A   DOUA   REVENIRE   A   LUI   ISUS

CUPRINS:

  1. Deschidere
  2. Rugăciune
  3. COR: Semnele timpului
  4. Poezie: Ce să fie oare?
  5. Introducere
  6. COR: Se arată-n nor
  7. Poezie: Maranata
  8. Tema I
  9. Poezie: Dor
  10. Poezie: Mi-e dor
  11. COR
  12. Tema II
  13. Întrebări biblice
  14. Poezie: Adu-Ţi aminte de noi
  15. COR: Isuse vin
  16. Tema III
  17. Simpozion: Va fi o zi
  18. Tema IV
  19. COR
  20. Poezie: Hristos nădejdea noastră
  21. COR: Domnul revine
  22. Încheiere
  23. Rugăciune
  24. COR

Deva, 28 mai 1994

CE   SĂ   FIE   OARE?

Ce să fie oare

De parcă cerul se strânge

De se-ntunecă soarele

De se face luna roşie ca sângele

Iar stelele îşi părăsesc hotarele?…

 

Ce să fie oare

Că pământului i se strâng făcliile

Că i se clatină temeliile

Şi oamenii se-ngrozesc ca de moarte

De ce va fi mai departe?..,

 

Şi oare ce să mai fie

Că îngerii vestesc

Evanghelie de veşnicie

Peste întregul pământ

Anunţând puţinele clipe care mai sunt?…

 

Semne, semne, semne

Trec prin faţa noastră şi ne vestesc

Sfârşitul timpului de-aici

Sosirea timpului ceresc

Şi fiecare semn spre noi e mărturie

Că Domnul va să vie

Şi toate strigă spre noi deodată

„Isus într-o clipă pe nori se arată”

 

Cu fapte de-ascultare

Cu inimi de iubire

Venirii Tale toţi să facem pregătire

 

INTRODUCERE

Unul din cel mai solemne şi totuşi unul din cele mai glorioase adevăruri, descoperite în Sfânta Scriptură este cel despre a doua venire a lui Isus pentru desăvârşirea Marii lucrări a mântuirii. Doctrina cu privire la cea de a doua venire a lui Isus, este ideea principală a Bibliei.

Din ziua când prima pereche a părăsit cu paşi trişti grădina Edenului, copii credinţei au aşteptat venirea Celui Făgăduit pentru a sfărâma puterile nimicitorului şi a duce pe om din nou în paradisul care a fost pierdut.

Din moment ce un om înţelege adevărul că Isus previne pentru a lua la Sine pe ai Săi, lumea aceasta şi toate cele trecătoare vor trece.

Venirea Domnului Hristos a fost în toate veacurile speranţa urmaşilor săi sinceri, Făgăduinţa pe care a dat-o Domnul Isus la plecarea Sa de pe muntele Măslinilor, că El va veni a doua oară, a luminat minţile ucenicilor Săi, umplând inimile lor de bucurie şi nădejde, aşa că întristarea nu le putea stinge şi nici încercările nu le putea opri strălucirea, în mijlocul suferinţelor şi persecuţiilor în flăcările rugurilor, arătarea glorioasă a lui Hristos a format în toate timpurile fericita lor speranţă.

Cu cât ne apropiem mai mult de acest eveniment scump nouă cu atât ne vibrează mai mult sufletul de aşteptarea arătării glorioase a lui Isus. Aceasta doreşte să ne înfăţişeze prezentul program.

MARANATA

Va reveni Isus, pe-aceeaşi alee de cer,

Pe acelaşi drum de stele pe care,

Cu veacuri în urmă purta-n zbor

Secretul biruinţei şi-al vieţii,

Surâsul etern al dimineţii.

 

Isus va veni… nu ştim când

Va face primul pas spre pământ…

Dar gândul acesta ne poartă,

Spre-a cerului cale,

Spre-a cerului poartă…

 

Din lumea de-aici ce încă păstrează

Urme de plâns, de suspin şi trădare…

Noi, ultimii soli răspândiţi prin mulţime

Ţi-aducem în dar, o Isus câte-o floare,

E semnul iubirii pornite din Tine.

 

Revino… pe genele nopţii…

Ce încă păstrează,

Înnoptarea din ziua de groază,

Revino… aici te-aşteptăm

Cu dorinţa cunună,

De-a fi pentru veci, fericiţi împreună.

TEMA   I

Din cele peste 31.000 de mii de făgăduinţe ale Bibliei nu mai puţin de 2800 ne vorbesc despre a doua venire a lui Isus.

Botezaţi pe făgăduinţa Mântuitorului (citeşte Ioan 14,1-3) precum şi a trimişilor cerului (citeşte Fapte 1,9-11) bărbaţii ai credinţei au împletit credinţa, dorinţa şi speranţa cu celelalte făgăduinţe, aşteptând cu dor împlinirea lor.

Marele reformator Luther declară; “Mă conving pe mine însumi că se apropie ziua revenirii lui Isus”.

L. Moody scriind despre subiectul acesta zicea: „Pentru mintea mea, acest subiect este cel mai scump, deoarece aşa trebuie să zic despre venirea lui Isus pe nori”

Pe insula stâncoasă a Patmosului, ucenicul iubit, Ioan, reauzi făgăduinţa: „Iată Eu vin curând!” iar dorul lui răspunde ca o rugăciune din partea Bisericii în decursul pregătirii ei:

Amin! “VINO DOAMNE ISUSE!”

DOR

La fiecare margine de vis,

Rămâne neîmplinirea,

Numită fiind: dor de ceva.

Câte lacrimi ar rămâne neşterse?

Câte suflete ar rămâne nemângâiate?

Dacă n-ai fi Tu, Dorule…?

 

Au încercat mulţi,

Să Te finalizeze în persoana unui

Copil mult aşteptat,

În persoana unei soţii ideale,

În revederea patriei mamă,

Sau în căutarea copilăriei;

Zadarnic…

Pare să fi rămas pentru noi

În neant,

Sau poate că eşti

tocmai la marginea acestei inexistenţe.

Viaţa noastră e răsfrântă din Tine,

pentru că fiecare om are un dor,

Şi pentru că Tu eşti dorul tuturor.

Găseşte de bine Te rugăm,

Şi vino…

Să ştie toată lumea ce înseamnă “Dor”

Să ştie toată lumea cine eşti.

Să găsească fiecare inimă zdrobită

Căreia i-a fost dor de Tine Dorule,

Mângâiere.

Adu-ţi aminte de făgăduinţa Ta,

Care străpunge şi azi inimile noastre:

“Da, Eu vin curând”

Ne e mult tare dor de Tine

„Amin! Vino Doamne Isuse”.

MI – E   DOR

Mi-e dor,

Mi-e aşa de dor de zările-albastre.

pe cumpăna lor

stă legată ca o jertfă între cer şi pământ

O vadră plină cu apa vieţii.

Unii muritori însetaţi

Au băut din această apă;

Şi osemintele lor s-au îmbrăcat

în slavă pe muntele schimbării la faţă.

 

Mi-e dor,

Mi-e aşa de dor de norul alb.

Sub aripile lui,

Sunt îndestulătoare locuri

pentru cei ce vor mântuirea.

Ce această frumuseţe

Mă desparte doar câteva clipe,

Clipe în care îmi voi lua rămas bun

De la planeta Pământ.

 

Mi-e dor,

Mi-e aşa de dor de Isus.

“Chiar dacă mi se va nimici pielea,

şi chiar dacă nu voi mai avea  carne,

voi vedea totuşi pe Dumnezeu,

Îl voi vedea

şi-mi va fi binevoitor;

Ochii mei îl vor vedea

şi nu ai altuia.

Sufletul meu tânjeşte de dorul acesta

Înlăuntrul meu”.

Mi-e dor,

Mi-e aşa de dor de tine Isuse.

TEMA   II

Dacă timpul revenirii Mântuitorului, pare că se lungeşte, dacă apăsaţi de întristări şi istoviţi de muncă suntem nerăbdători spre a încheia serviciul şi a primi o onorabilă liberare din luptă, să ne amintim, şi această amintire să înăbuşe orice murmur că Dumnezeu ne lasă să întâmpinăm furtuni şi lupte pe pământ, spre desăvârşirea caracterului divin, spre a face o mai bună cunoştinţă cu Dumnezeu Tatăl şi cu Domnul Isus fratele nostru mai mare, spre a îndeplini o lucrare de câştigare de suflete.

 

„Domnul însă nu întârzie în împlinirea făgăduinţelor Lui cum cred unii; ci are o îndelungă răbdare pentru voi, şi doreşte ca nici unul să nu piară, ci toţi să vie la pocăinţă” 2 Petru 3,9.

ÎNTREBĂRI   BIBLICE

 

1.       Dintre numele pe care Adam le-a dat creaturilor lui Dumnezeu, este amintit numai unul. Care este acela?

R: Eva – Geneza 3,20

 

2.       Cum se numeşte bărbatul care a murit înainte de a se fi născut?

R: Adam. El nu s-a născut ci a fost creat. (Gen. 2,7)

 

3.       Unde stă scris că magii de la răsărit au fost în număr de trei?

R: În nici un loc. S-a tras această concluzie după darurile aduse. (Matei 2,11)

 

4. Cine a plâns timp de şapte zile, din cauza curiozităţii?

R: Soţia lui Samson. Judecători 14,17

ADU – ŢI   AMINTE   DE   NOI

 

Doamne,

Vei putea oare să uiţi

moştenirea Ta?

Noi la porunca-Ţi

Am clădit o corabie salvatoare

Şi parcă nu-i semn de ploaie.

Iar lumea se-mbulzeşte să vadă

Şi steagul ne stă gata să cadă.

Vino Doamne, nu ne uita.

 

Doamne,

Vei putea oare să-ntârzii

făgăduinţa Ta?

Noi la porunca-Ţi

Stăm cu candela aprinsă,

Şi-o noapte deasă bântuie sinistră.

Iar lumea se adună a mirare

Batjocura-i din ce în ce mai mare,

S-aprind apoi lumini ca să ne vadă.

Şi steagul ne stă gata sa cadă

O! Vino Doamne, nu ne uita.

 

Doamne,

Vei putea oare să uiţi jertfa Ta?

Noi la porunca-Ţi

Am lăsat tot:

Şi plasele de peşti şi boii în arat,

Şi fără şovăire Ţi-am urmat.

Părem ai nimănui, rătăcitori, sărmani,

Vestim venirea Ta de-atâţia ani.

Şi se-mbulzeşte lumea să ne vadă,

Şi steagul ne stă gata să cadă.

Doamne, adu-Ţi aminte de noi nu ne uita.

TEMA   III

 

După această venire nu va mai fi nici-o durere. Negurile întristării care au făcut pe copii lui Dumnezeu să plângă atâta timp, vor dispare pentru totdeauna. Suferinţele, durerea, întristarea, necazuri şi moarte nu vor mai fi. Acoperământul celui Atotputernic va fi bucurie de negrăit. După această venire nu va mai fi nici un cimitir cu groapa lui deschisă pentru ca să conducem pe cei dragi, asupra cărora să se vadă urmele bolii, durerii şi suferinţelor, valea umbrei morţii nu va mai fi.

 

În curând va apare pe nor. Îţi vibrează sufletul la auzirea acestor cuvinte. Ai dori să te întâlneşti cu Mântuitorul care să te ducă în cetatea cea de aur şi cu porţi de mărgăritar? Ai avea plăcere să te plimbi pe lângă râul vieţii şi să mănânci din Pomul Vieţii?

 

Isus te aşteaptă, dar nu purtând haina batjocurii nici încoronat cu coroana de spini şi nici cu crucea în spinare. El a trecut prin Grădina Ghetsemani şi Golgota ca în locul celor dăruite de noi El să ne dea în schimb o haină strălucitoare, o coroană de aur nepieritoare şi un Paradis refăcut.

 

Limba omenească cea mai iscusită nu poate să descrie frumuseţea Cerului pe care le pregăteşte Isus pentru noi.

 

De aceea putem de pe acum cânta:

„Lângă Isus am găsit pacea sfântă”

VA   FI   O   ZI

 

Printre dureri învaţă inima mea s-aştepţi

Va fi cândva o zi a celor drepţi

 

Învaţă printre rele nădejde să aduni

Va fi curând o zi a celor buni

 

Încearcă printre neguri lumina s-o răzbaţi.

Va fi, va fi o zi a celor prea uitaţi

 

Din câte sunt pe-aicea nimic nu e de strâns

Va fi o zi, va fi a celor ce au plâns

 

Mai cântă chiar când pasul se-afundă în tristeţi

Va fi curând o zi de frumuseţi

 

Mai, cântă, mai te roagă sub multele loviri

Va fi o zi a marii fericiri

 

Nu, nu e stinsă trudă când anii par pierduţi

Va fi o zi a celor neştiuţi

 

O mână ce s-ajute mereu a fost întinsă

Ca zorii dimineţii pe cer va fi întinsă

 

Piciorul ce spre bine a străbătut pământ

Va odihni o dată pe muntele cel sfânt

 

O frunte prea plecată suspinul să-l asculte

Va fi încununată cu stele, multe, multe

 

O vorbă doar, o faptă născută din iubire

Va fi curând schimbată în strop de nemurire

 

Un glas ce-n osanale din lacrimi s-a nălţat

În lumile măririi va fi străluminat

 

Şi gândul pentru altul durut în greu de noapte

Va fi ca un luceafăr plutind spre miazănoapte

 

Inima mea învaţă printre dureri s-aştepţi

Va fi o zi a celor buni şi drepţi

TEMA   IV

Gândul cu privire la a doua venire a lui Isus este cel mai dulce şi cel mai aducător de bucurie. Este necesar să vină Hristos! Dacă n-ar veni, viaţa şi învăţăturile Lui ar fi fără sens. Agonia şi moartea Lui pe cruce ar fi zadarnice dacă n-ar veni din nou să adune pe păcătoşii mântuiţi prin har.

Învierea Lui în slavă nemărginită şi puterea Sa asupra mormântului, a câştigat prea puţin dacă puterea Lui nu este folosită şi pentru aceia care dorm.

El va veni şi va termina lucrarea de reaşezare a împărăţiei pierdute.

Prima Lui venire ne asigură spre a doua venire şi deci avem garanţia că va veni cu siguranţă şi încă foarte curând.

Să împletim speranţa noastră în dorinţa:

VIE-‘MPĂRĂŢIA TA!

Aici suntem doar străini şi călători, dar ţara noastră este sus de unde şi aşteptăm pe Marele nostru Domn şi Mântuitor Isus.

Ah, ce nume minunat! Slava şi cinstea i se cuvine Lui de-apururi şi în veac de veac.

Amin!

HRISTOS   NĂDEJDEA   NOASTRĂ

 

Şi să-L cunosc pe El…

Ridicaţi-vă pietre şi vorbiţi,

Spuneţi că pentru veşnicie

Hristos este nădejdea noastră.

 

Bate mai tare clopot al vremii

Să audă şi cei ce nu vor,

Şi să-nţeleagă şi cei ce nu înţeleg

Că Hristos este nădejdea noastră.

 

Şi să-L cunosc pe El…

 

Să înţeleg acest drum de jertfă

Cine-ar putea? Dacă nu,

Duhul Sfânt să mă înveţe,

Să îl cunosc pe El

Şi puterea învierii Lui.

 

Şi să-L cunoaştem pe El,

Singurul existent,

Piatra din capul unghiului,

Temelia dreptăţii,

Pe El: Viaţa şi nădejdea noastră.

 

Şi să-L aştept pe El…

 

Încep să-nmugurească

crengile smochinului acestui pământ,

Semn că primăvara-i aproape

şi că Hristos vine curând.

O, se va mai despica

încă odată marea albastră,

Ca să-nţeleagă atunci şi stânca

că Hristos este nădejdea noastră.

 

Doamne, adu-ţi aminte

de-a mâinilor Tale zidire,

Sunt tot mai mulţi

cei ce aşteaptă a Ta răsplătire.

O, de-am putea să-ţi aducem

măcar osanale.

 

Doar ca un gest

pentru rana din palmele Tale.

Şi să-L aştept pe El…

Atâtea zvonuri merg şi vin

sub bolta-ntinsă-albastră

Dar pentru noi rămâi din veacuri:

Hristos nădejdea noastră.

 

Şi să fiu veşnic cu El…

Doamne,

Ascultă ruga robilor Tăi

Şi ai milă de lucrarea mâinilor Tale.

 

Doamne,

Dă poruncă să se deschidă

porţile Ierusalimului Nou…

O, fericită nădejde a noastră

e că vom fi cu Tine.

 

Şi să fim veşnic cu El…

 

Adu-ţi aminte de speranţa

robilor Tăi,

Adu-Ţi aminte de atâtea lacrimi,

De atâtea dureri,

De atâţia copii orfani,

De atâtea mame ce şi-au înmormântat copiii;

Şi aducându-Ţi aminte Vino!

 

Tu eşti pentru noi

singura nădejde,

Da Doamne,

Tu eşti pentru noi singura nădejde,

Tu Doamne,

Tu vei rămâne pentru noi

singura nădejde.

Videoclipuri


Warning: Illegal string offset 'id' in /home/luizamus/public_html/programetineret.ro/wp-content/plugins/contus-video-gallery/hdflvvideoshare.php on line 994

Luiza Spiridon

More Videos

Aldana Cazacu

More Videos

Alina Buica Mateiciuc

Anda Tablea

No Videos for this Category

Acapella Sens

No Videos for this Category

Christall Quartet

No Videos for this Category

 

1 2 3 8