Vis de primăvară...

O viaţă întreagă visăm pimăvara!

Când gerul înţeapă cu frigul său spaţiul,

privim cu dor pe fereastră

şi aşteptăm să vină martie...

Parcă ar fi o izbăvire de tot ceea ce ne apasă...

Într-o zi descoperim că de sub zăpadă au ieşit primii ghiocei.

Sufletul nostru cântă împreună cu ei.

Ne uităm mai des spre soare-răsare

şi îl aşteptăm să îmbrace câmpul,

cu o nouă zi de sărbătoare.

Când înfloresc şi zambilele,

nu mai are loc nici o discuţie,

se scurtează nopţile,

se lungesc semnificativ zilele,

apoi dintr-o dată vine un copil cu o veste grozavă:

am văzut prima barză!

O barză?...Dar este încă frig afară...

Dar nu mai contează,

barza ştie mai bine când vine primăvara...

Privim în calendar...

Trebuie să recunoaştem,

pomii se pregătesc să înflorească iar...

Timide, albinele au ieşit la plimbare ,

dincolo de hotare.

Primăvara ne zâmbeşte prelung,

s-a dus timpul viselor lungi...

Soarele şi-a adus aminte de lume,

razele sale sunt mai dulci şi mai blânde,

oamenii se simt mult mai bine...

Pe feţele tinerilor înfloresc zâmbetele,

copiii umplu iarăşi străzile,

spaţiul şi-a schimbat nuanţele,

peste tot privim la scenă deschisă ,verdele.

Parcă şi bătrânii înţeleg farmecul zilelor

şi încearcă să prindă din mers sunetul clipelor...

Soarele ,ca un copil ştrengar,

îi priveşte şi zâmbeşte,

gestul i se pare hilar...

Unii vor începe să vopsească bordurile de pe trotuar cu var....

Oare când vom colora cu alb

inimile murdare de păcat şi amar?

Din fericire avem o veste bună:

Cel ce aduce fericirea poate curăţi  inima!

Doamne,Îti ofer un loc în inima mea!

Aş vrea să înflorească primăvara în ea!...

Gabriel Neagu

26 03 11.

Distribuiti acest continut