Debora…

În întunericul veacurilor,

dincolo de bezna rătăcirii ‚

numele tău străluceşte

asemenea unui far în noaptea încercării...

Când un popor întreg

sorbea zilnic din nelegiuire,

precum omul  însetat apă din fântână,

tu ai rămas străjer credincios,

alături  de Iehova în nevoi şi furtună...

Nimeni nu mai ştia să separe răul de bine,

dar aşezată sub finicul ce-ţi purta numele,

tu judecai poporul,oferind dreptate şi lumină...

Vestea că Sisera

împreună cu popoarele Canaanului

s-a hotărât să întunece zarea

cu praful carelor şi armatelor sale,

a căzut peste Israel ca un fulger,

dar faţa ta a rămas senină...

Cine putea să i se împotrivească

fără să tremure?...

Îl privesc pe Barac, tânăr şi puternic,

plecat înaintea ta în umilinţă...

El ştie că Domnul oştirilor poate învinge,

dar prezenţa ta îl asigură că victoria

va fi  posibilă...

Dar ce să caute o proorociţă pe muntele Taborului

unde nu au voie să urce copiii şi femeile?...

Mama lui Sisera se uită pe fereastră...

Îsi aşteaptă fiul ,încărcat cu pradă bogată:

femei, copii, băieţi şi fete frumoase,

dar niciodată nu va avea să afle

că fiul ei a pierit ucis de mâna unei femei,

fără renume,dar foarte curajoasă...

O privesc pe Debora

în timp ce înalţă cântarea de laudă!

De pe cărările stelelor,

Domnul oştirilor lupta prin îngerii Săi de lumină,

Israel era bucuria dragostei Sale depline...

Au dispărut imperii şi împăraţi puternici,

dar numele Deborei a rămas în istorie

pe frontispiciul  marilor victorii...

Gabriel Neagu

Distribuiti acest continut