Mă dor norii de-atâta cer,
iar albastrul mi se scurge pe pleoape.
Degeaba tindeţi, copaci, să strângeţi
raze între crengi.
Puteţi aduna doar frunze.
Dar noi...
Noi vom zbura dintre gânduri,
vom risipi spinii
în colţurile lumii
uitate printre secunde.
Vom face timpul sul.
Îl vom uita pe-o boltă.
Vom închide amintiri între nopţi.
Noi...
Vom atinge albastrul staruind între gene.
Articole similare
- TABLOUL V Dariu Medul – persanul Daniel în groapa cu lei
- TABLOUL VI Rugăciunea lui Daniel; Îngerul Gabriel îi vine în ajutor.
- Cornel Darvasan - Cand dragostea te intoarce acasa (Comorile intelepciunii)
- TABLOUL III Cuptorul de foc, salvarea celor trei tineri
- Avem noua zile…(dedicatie pentru saptamana de rugaciune)
| < Anterior | Următor > |
|---|







Incarc poll...



