După Iarna ce-a plecat
A-nceput călduţ s-adie,
Vânt şăgalnic, aşteptat
De-a ţării mănoasă glie.

Este vânt de primăvară
Şi trezeşte acum natura,
Şi din zori până în seară
O îmbie să-şi ia armura.

Codrii iată se deşteaptă
După-a iernii toropeală,
Şi către soare îndreaptă
Crengile din amotrţeală!

Covoraş de iarbă verde
Se-aşterne peste câmpii,
Şi în nori încet se pierde
Cânt plăcut de ciocârlii.

Totul, este plin de viaţă,
Totu-i cânt şi voie bună,
Şi din zori de dimineaţă
Cântece de cuci răsună.

Mierla cu fluierătoarea
Sună trilul său stângaci,
Ghionoaia, deşteptarea
Bate toaca prin copaci.

Oamenii, în grabă mare
Începe-acum să lucreze,
Şi-n grădini şi în ogoare
De toate, să îşi planteze.

Ei încep ca să sădească
Prin credinţă tot mereu!
Să răsară, şi să crească
Face numai Dumnezeu!

Flavius Laurian Duverna
27 Martie, 2009.

< Anterior		Următor >