…Noaptea acesta invaluia Muntele Maslinilor in tacere…
In Ghetsemani peste agonia lui Isus, mai zaboveau clipele adanci de durere…
Trecusera cateva ore de cand spusese ucenicilor Sai plini de iubire:
“Adevarat va spun, ca in noaptea acesta, toti veti gasi in Mine o pricina de poticnire…”
Numai Petru se grabi sa raspunda indata:
“Doamne, eu nu te voi parasi niciodata!...”
“Voi veghea totdeauna peste faptura Ta!..”
Dar, ce dovada!
Acum, in clipele cele mai grele, Petru dormea…
Si, chiar inainte de a canta cocosul spre zori
Petru se va lepada de trei ori…

Iata, spre gradina se aproprie o gloata mare! Pe fetele ucenicilor e teama, e atata mirare…
Invatatorul lor in mainile multimii se lasa legat! … Cate sperante spulberate pentru ei!... Necajiti, cu fetele triste, la casele lor au plecat!...
Dar Petru a urmat de  departe pe Mantuitorul
Si cand in curtea marelui preot intra tot poporul se strecura si el printre aprozi, ca sa vada sfarsitul…
Petru – biruitorul era acum, biruitul!
Privind umilirea pe care linistit  Isus o suporta, Petru isi recunoscu neputinta…
Unde era acum dreapta sa?...


O slujnica, spuse vazandu-i tacerea:
“Erai si tu cu-Acest ISUS din Galileea!”
“Erai si tu cu ucenicii Lui!...”
Spuse si alta aratandu-l soborului:
“…Nu mai incape indoiala
Nu mai este ocol
Despre lucrul acesta, chiar vorba te da de gol!”…  

Si Petru, jura mintind pentru a treia oara:
“Nu cunosc pe Omul acesta…nu L-am vazut niciodata!...”

Dar, chiar in clipa aceea s-a auzit cocosul cantand!...Pentru Petru, clipa e crunta…
Iata-l afara plangand…
Amintirea cuvintelor lui ISUS inima-i sfasia
…Cine, cine va ierta greseala sa?

< Anterior		Următor >