Dumnezeu ne cheamă să-i salvăm pe oameni!


Pe străzi, se aude  la tot pasul strigătul suferinţei. Girofaruri terestre sau aeriene răscolesc tăcerile noastre, anunţând existenţa unui nou accident. O altă viaţă stă atârnată în fragilitatea ştiinţei umane, sau în viteza maşinilor salvării.
Din dorinţa de a fi mai prompţi şi mai eficienţi, oamenii au instituit ceea ce se numeşte prescurtat SMURD-ul. Un serviciu de intervenţie medicală în caz de accident. Dacă sunt anunţaţi la timp, dacă există garanţia acoperirii cheltuielilor de deplasare şi intervenţie şi dacă mai au unităţi disponibile, cei de la SMURD, aleargă şi salvează vieţi. Ce se întâmplă cu cei fără posibilităţi financiare? Ce soartă au cei fără telefon sau inconştienţi? Nu-i vorba aici de rea voinţă, sau de indiferenţă, ci de posibilităţi. Nici o firmă din lume nu poate gestiona toate accidentele dintr-un teritoriu, nici măcar pentru o zi.
Nici o staţie de salvare nu poate răspunde afirmativ tuturor solicitărilor, datorită concomitenţei nefericirilor. Aşa se face că vieţile se sting, uneori neştiute de nimeni, cu disperarea că nimeni nu poate face nimic.
Oare  ce simte un om care piere şi este conştient că speranţă nu mai există? Cum te simţi când  te stingi şi nu mai ai nici măcar puterea să-ţi faci cunoscută neputinţa şi apusul?

Nu ne trebuie prea multă specializare ca să constatăm cele de mai sus, în jurul nostru sau în experienţa noastră.
Dar drama dramelor se joacă nu atât în domeniul medical, cât în cel al frământărilor noastre sufleteşti.
Din acest motiv, chemarea lui Hristos, pentru noi este aceea de a salva pe oameni.
Spre deosebire de cazurile medicale,  intervenţiile spirituale sunt de prea puţine ori solicitate. Persoana bolnavă nici nu bănuieşte că ar fi în pericol, şi, prin urmare nici nu consideră necesară intervenţia cuiva. Ce poţi face, în calitate de salvator,  pentru aceşti semeni. Să dai buzna  în viaţa lor? Să le strigi diagnosticul pe străzi? Să-i faci de ruşine cu suferinţa lor inconştientă?
Vai, de câte ori nu s-a întâmplat chiar aşa....
Modelul nostru în toate, Isus, a lăsat pentru urmaşii Săi  o lecţie; El trecea prin apropierea bolnavilor şi înainte de a vindeca, întreba, aparent inutil, „vrei să te faci sănătos?”; „vrei să te curăţeşti?”.

Chemarea  Lui pentru mine este aceasta: Salvează-i pe oameni! Dacă nu poţi, întreabă-i din partea Lui „Vrei să te faci sănătos?”. Dacă ţi se pare că nu poţi sau nu ştii cum să faci acest lucru, atunci anunţă-L pe El; roagă-L să vină şi stai lângă cel căzut, până când esti convins că a trecut pericolul. Nu uita, regula de bază a salvării este  urgenţa.
Acum, pentru că mâine va fi prea târziu.

< Anterior		Următor >