Dumnezeu ne cheamă să conducem pe oameni la Hristos.

Aţi auzit despre  Confucius, Budha, Mahomed, sau Jim Johns?  Dar despre Hitler, Marx, Stalin, Codreanu?
Ce ştiţi despre Moise, Samson, Debora, Iosia, Zorobabel  sau Pavel?

Istoria  lumii este una a marilor conducători. La răscrucile  vremurilor a stat mereu câte cineva care s-a priceput să-i adune pe oameni sub acelaşi interes, indiferent dacă respectivul interes era al lor sau al altora. Nu putem responsabiliza pentru acest lucru pe liderii cu pricina. Credem că lucrurile se datorează mai degrabă  dezorientării mulţimilor. Nu de puţine ori omenirea s-a aflat în dilemă. Dilemele, de obicei , sunt rodul unei aglomerări de informaţii, care presupun  distribuirea deciziilor în diverse direcţii, diferite, în acelaşi timp. Atunci când lipsesc principiile necesare şi potrivite, decizia este un motiv de îngrijorare şi, dacă este luată, este luată pe baza hazardului. În mijlocul dilemelor apar de obicei liderii. Ei sunt cei care au curajul să afirme că ştiu drumul, că au cunoştinţă de consecinţe şi, uneori chiar că au mai trăit experienţele respective( chiar dacă e vorba despre suferinţă, dezamăgire sau moarte).
Atunci când lipseşte orizontul, simţi nevoia după cineva care să-şi asume responsabilitatea. Dacă întâmplarea îţi scoate înainte un lider orientat pozitiv ai o şansă; dacă, însă, ai întâlnit pe cineva căruia nu-i pasă de principii sau de semeni, te poţi socoti nefericit...
Trăim o vreme  a dilemelor; cantitatea de informaţii se dublează la intervale foarte scurte. Cu cât informaţiile se înmulţesc, se înmulţesc şi posibilităţile pentru decizie.  E mult mai uşor să alegi din două posibilităţi decât din o mie. E mult mai posibil să descoperi drumul din două variante decât din zece mii. Din ce în ce mai mult fiinţele umane, trăiesc şi sunt strivite de multitudinea posibilităţilor. Ajungi să te întrebi, chiar avem atât de multe posibilităţi, sau este doar o iluzie? Cine ştie?
Ceea ce este evident este că fiecare om caută drumul. Într-un veac al rătăcirilor, căutăm cărarea.
Gândiţi-vă! Câţi tineri dezorientaţi aţi întâlnit în ultima vreme?  Câţi bătrâni  fără ţintă şi fără speranţă v-au  stat în cale? Să fie asta întâmplare? Nu prea ne vine să credem.
Trebuie să recunoaştem că trăim o acută nevoie de conducători orientaţi pozitiv.
Privirile  oamenilor sunt în căutarea unui lider.  După atâtea înşelări, după nenumărate eşecuri,  nu ne-a rămas decât să rătăcim ca nişte pustietăţi în mişcare sau să găsim pe Singurul care poate fi la orice secundă a lumii, CALEA.
Căutările toate  au plâns după lideri, şi s-au înşelat de atâtea ori; este vremea să-L găsim pe Acela care ne aşterne drumul. Singurul Lider care se coboară la durerea tălpilor noastre.
Nevoia vremii de acum nu este după lideri ci după Hristos; CALEA ; ADEVĂRUL  ŞI  VIAŢA.

Prima chemare a Lui pentru mine este Să-i conduc pe ceilalţi la El!

< Anterior		Următor >