Scenetă
De ce voce asculţi tu?

Distribuţie
Cristi, un tânăr creştin
Căpitanul Curaj, băiat sau fată
Căpitanul Laşitate, băiat sau fată
Dan, băiat
Vlad, băiat
Profesorul

Scenă
Scena 1 – nu necesită pregătire
Scena 2 – 3 scaune şi o bancă (dacă nu poţi face rost de acestea, încearcă cumva să dai sălii o imagine   
de sală de clasă – ideea este aceea a trei elevi care dau o lucrare de control, cu profesorul  
stând de veghe).
3 hârtii şi 3 creioane.

Scena 1
În drum spre clasă

Dan – Mamă, mamă, ce sfârşit de săptămână mişto. Petrecerea a fost beton.
Vlad – Mda, însă probabil că nu îţi mai aduci aminte mare lucru din ea. Ai fost beat criţă!
Dan – Ştiu. Am avut cea mai plină de migrenă duminică dimineaţa din viaţa mea. I-am spus mamei mele că mi se pare că am răcit, aşa că am reuşit să stau în pat toată ziua. Însă a meritat pe deplin. Hei, ce s-a întâmplat între tine şi Oana?
Vlad – Unele lucruri nu le poţi spune pur şi simplu! (râd amândoi)
Dan – Hei, Cristi! Ce ai făcut tu în week-end?
(Căpitanul Curaj şi Căpitanul Laşitate apar de fiecare parte a lui Cristi. Ei sunt invizibili pentru Dan şi pentru Vlad. În timp ce ei vorbesc, Cristi pare că este pierdut în gândurile lui).
Căpitanul Curaj – Cristi, este şansa ta! Spune-le despre tabăra creştină în care ai fost.
Căpitanul Laşitate – Eşti nebun? Tipii ăştia vor crede că eşti nebun dacă le vei spune asta.
Căpitanul Curaj – Nu, Cristi. Adânc înlăuntrul lor, aceşti tineri au nevoie de Dumnezeu.  Dacă vei fi curajos şi îţi vei asuma riscul de a le spune că eşti creştin, s-ar putea porni o conversaţie care să îi ducă în cele din urmă la Hristos!
Căpitanul Laşitate – Nici vorbă, Cristi! Aceşti tineri nu vor ajunge niciodată să fie interesaţi de Dumnezeu. Dacă vei aduce în faţa lor partea aceasta a vieţii tale, ei nu vor mai fi niciodată prietenii tăi. Nu o fă. Stai liniştit.
Vlad – (întrerupând transa lui Cristi) Cristi, Dan tocmai te-a întrebat ce ai făcut în week-end-ul trecut.
Cristi – Mda, îmi cer scuze. Eu – ăăă – eu am fost la ţară.
Dan – oau, asta e chiar  mişto. Ce ai făcut acolo?
Cristi – Oh, am fost cu nişte prieteni.
Vlad – Fără părinţi? Pun pariu că a fost o petrecere lungă. (Dan şi Vlad râd, iar Cristi râde şi el, nesimţindu-se de loc confortabil).
Dan – Hei băieţi, haideţi să mergem la ore!
(Căpitanul Laşitate face un semn de încurajare cu degetul în sus, în timp ce Căpitanul Curaj dă din cap a tristeţe. Cei trei băieţi se duc în clasă).

Scena a 2-a
În clasă
(Cristi, Dan şi cu Vlad stau toţi pe acelaşi rând, unul în spatele celuilalt, cu Cristi la mijloc. Ei au în mână creioane şi dau o lucrare de control. Profesorul stă la catedră, în faţa clasei).

Vlad – Hei, Cristi, care e răspunsul la întrebarea doi?
(Cristi se face că nu îl aude)
Vlad – (îl loveşte cu piciorul şi spune un pic mai tare) Care e răspunsul la doi?
(Căpitanul Curaj şi Căpitanul Laşitate apar de fiecare parte a lui Cristi. Cristi îşi ia poziţia de gânditor)
Căpitanul Laşitate – Haide Cristi, dă-i răspunsul.
Căpitanul Curaj – Nu Cristi, nu o fă.
Căpitanul Laşitate – Dacă nu o faci, el se va supăra pe tine şi, probabil, te va spune şi celorlalţi băieţi.
Căpitanul Curaj – Mda, poate, însă te vei simţi bine pentru că ai luat o poziţie.
Dan (şoptind către Cristi) – spune-i că răspunsul este 8.
Cristi – Oh…uh…este… nu ştiu.
Dan (puţin mai tare) – Este 8.
Provesorul – Dan şi Cristi, veniţi vă rog la mine.
(Cristi şi cu Dan se apropie de profesor)
Profesorul – Despre ce vorbeaţi?
Dan – A, despre nimic. I-am spus doar că sper să ia 8 la această lucrare.
Profesorul – Cristi?
(Căpitanul Laşitate şi Căpitanul Curaj apar de cele două părţi ale lui Cristi. Cristi ia din nou poziţia sa de gânditor)
Căpitanul Curaj – Ei bine Cristi, de data aceasta trebuie să fii tare. Ştii ce s-a întâmplat. Spune adevărul.
Căpitanul Laşitate – Da, bună idee. Spune adevărul şi tipii ăştia nu vor mai sta niciodată de vorbă cu tine.
Căpitanul Curaj – Poate că nu la început, însă te vor respecta mai târziu. Dacă vei spune această minciună, te vei simţi mizerabil.
Căpitanul Laşitate – Poate că te vei simţi mizerabil la început. Însă cu cât o vei face mai mult, cu atât te vei obişnui mai mult. Şi gândeşte-te la cât de popular vei fi. Este şansa ta de a deveni prieten foarte bun cu tipii aceştia.
Căpitanul Curaj – Nu o fă Cristi!
Căpitanul Laşitate – Fă-o, Cristi!
Căpitanul Curaj – Nu!
Căpitanul Laşitate – Da!
(Cristi îşi pune amândouă mâinile în urechi şi spune) NU!
Profesorul  (puţin uimit) Bine Cristi. Spui deci că nu s-a copiat deloc.
Cristi – Da? Spun? Se pare că aşa spun.
(Căpitanul laşitate face un semn de aprobare cu degetul mare în sus şi amândoi căpitanii ies din scenă)
Profesorul – Vă mulţumesc băieţi, puteţi să mergeţi la locurile voastre.
(mergând spre bancă, Dan îi strânge mâna lui Cristi. Sună clopoţelul şi ies toţi afară din clasă)
Dan – Mulţumesc, Cristi, pentru că m-ai protejat. A fost ceva foarte mişto.
Vlad – Mda! Hei, apropo – ce faci în week-end-ul acesta?
Cristi (simţindu-se prost) Nimic.
Vlad – Părinţii mei pleacă de acasă şi eu o să dau un party. Vrei să vii şi tu?
Dan – Va fi minunat. Lena le va aduce pe câteva dintre prietenele ei şi va fi şi foarte multă bere. (Vlad şi cu Iuri râd)
Cristi – Am să mă mai gândesc.
Vlad – Bine Cristi. Ne vedem mâine.
Cristi – Salut.
(Vlad şi cu Dan ies, în timp ce Cristi stă jos, cu faţa între palme).

< Anterior		Următor >