Alexandru cel Mare

Alexandru cel Mare, unul dintre cei mai mari generali ai tuturor timpurilor a cucerit cu ajutorul vastei sale armate aproape intreaga lume cunoscuta in vremea sa. Intr-o noapte, in timpul unei campanii, neputand sa doarma, a iesit sa se plimbe printre corturile taberei sale.
In timp ce se plimba, a gasit un soldat care dormea in timpul serviciului de garda – o greseala capitale. Pedeapsa pentru asemenea greseli era, uneori, moartea pe loc, alteori, comandantul punea smoala pe soldatul adormit si o aprindea.
Soldatul s-a trezit cand Alexandru cel Mare s-a apropiat de el. Recunoscandu-si generalul, tanarului i s-a facut frica.
„Stii care este pedeapsa pentru adormit in garda?” l-a intrebat acesta pe soldat.
„Da, domnule general”, a raspuns soldatul cu o voce tremuranda.
„Soldat, care este numele tau?”, a intrebat Alexandru cel Mare.
„Alexandru, domnule general”.
Alexandru cel Mare a repetat intrebarea:
„Care este numele tau?”
„Numele meu este Alexandru, domnule general”, a repetat soldatul.
Marele general a intrebat pentru a treia oara, cu o voce mule mai ridicata:
„Care este numele tau?”
Sin din nou, a treia oara, soldatul a raspuns cu si mai mult frica:
„Numele meu este Alexandru, domnule general.”
Alexandru cel Mare s-a uitat lung la tanarul soldat, l-a privit drept in ochi si i-a zis:
„Soldat, schimba-ti numele, iar daca nu, schimba-ti comportamentul.”
Aplicatie
Noi, cei ce purtam numele lui Cristos si ne numim crestini, trebuie sa traim conform numelui pe care il purtam (vezi 2 Timotei 2:19; Iacov 2:7; 1 Petru 4:16).

Articol preluat dupa: http://cercetatiscripturile.org

Distribuiti acest continut