Ateul si ursul

Un ateu se plimba prin padure minunandu-se de frumusetile naturii: "Ce copaci impresionanti! Ce rauri cristaline! Ce animale frumoase!" La un moment dat, in timp ce se relaxa, omul aude in spatele lui zgomote ciudate. Cand se intoarce vede un urs ca-n povesti: mare, frumos, sanatos si cu pofta de mancare. Ingrozit, ateul o ia la fuga, insa ursul avea conditie fizica asa ca il urmeaza constiincios... Tipul era atat de ingrozit incat la un moment dat se impiedica si cade. Ursul il apucase deja de un picior asa ca omul, paralizat de frica,racneste: "Doamneeee!!!". In secunda urmatoare, timpul se opri, ursul ingheta in pozitia in care se afla, padurea ramase neclintita si o lumina se revarsa din cer. Tipul, socat, auzi o voce: "Mi-ai negat existenta toata viata, le-ai explicat si altora ca sunt un mit, ai pus toata creatia Mea pe seama intamplarii cosmice... vrei acum sa te salvez? Pot eu sa te consider credincios cu adevarat?" Ateul se uita fix in lumina si raspunse: "As fi ipocrit sa Iti cer brusc sa ma consideri credincios, dar poate ai reusi intr-un fel sa faci ca ursul sa devina crestin?" "Foarte bine" raspunse vocea. Lumina disparu, zgomotul padurii reveni. Ursul il elibera din ghearele sale, isi impreuna labele din fata si spuse: " Doamne, binecuvinteaza aceste bucate. Amin".

Articol preluat dupa: http://cercetatiscripturile.org

Distribuiti acest continut