Rabdarea sfintilor
Deschidere
Rugă.

Cor
Introducere
Discuţii 1...

Poezie - Ce să fie oare?

Discuţii 2

Răspunsuri

Poezie - De ce unii oameni au aripi?

Cor

Discuţii 3

Răspunsuri

Discuţii 4

Poezie - Marele monument

Încheiere

Poezie - Logica mulţimii

Cor

Cânt închidere

Rugă.
Atenţie
Citiţi introducerea şi explicaţi : fiecare grupă va primi o fişă cu întrebări (pregătită în prealabil) pe care să le discute 5 minute, apoi  chemaţi reprezentanţi de la maxim 6 grupe în faţă şi daţi-le ocazia să prezinte răspunsul la prima întrebare şi să dea argumente. Cereţi  răspunsurile cu argumente. Nu lungiţi acest timp .. de fapt voi sunteţi stăpânii programului ....
Tăiaţi coala A4 după ce aţi xeroxat suficiente copii în aşa fel ca să puteţi oferi doar câte o fişă pentru discuţi.
RĂBDAREA SFINŢILOR


Introducere



Aţi auzit de îngerul gri? Copil fiind, am învăţat că fiecare avem doi îngeri: unul alb şi unul negru. Cel alb ne ocroteşte, ne dă sfaturi bune, este mesagerul lui Dumnezeu pentru noi. Tot el duce raportul vieţii noastre în cărţile din ceruri. Cel negru... să nu vorbim despre el, fiindcă îl cunoaştem, ştim câte ne-a determinat să facem.

De câteva luni am descoperit că pot avea un înger gri.

Nu am prea mult timp la dispoziţie, aşa că trebuie să mă grăbesc. Iar graba funcţionează doar în câteva lucruri, fără să nu compromită rezultatele. Unul dintre ele este călătoria.  Aici pot recupera ceva timp dacă nu merg în ritmul de mocăniţă cerut de indicatoare. Aşa că am trei alternative: - să respect legea; să o calc şi să suport  consecinţele; sau să calc legea dar să nu plătesc amendă. Prima nu-mi place pentru că pierd timp şi nu am răbdare, iar cea de a doua pentru că pierd bani, aşa că am găsit o soluţie: îngerul gri (detectorul de aparat radar). El mă ajută să evit amenda, dar pot merge cu viteza dorită de mine, adică nu este nevoie să apelez la răbdare sau îndelungă răbdare.

Nu ştiu cum sunteţi voi, dar eu caut ca toate lucrurile să le realizez cât mai repede, iar atunci când trebuie să fac apel la răbdare sau îndelungă răbdare consider că am avut o zi tare grea.

Biblia vorbeşte de răbdare ca roadă a Duhului Sfânt sau ''condiţie pentru mântuire'' sau o caracteristică a sfinţilor din zilele de pe urmă.

În ocazia de faţă vom avea câteva runde de discuţii pe grupe de 4, maxim 6 persoane, alcătuită pe criterii de vârstă. Fiecare grupă va răspunde pe un formular la câteva întrebări după care va delega pe unul dintre ei să prezinte răspunsurile lor.

Discuţii  1 -  Ce înţeleg oamenii prin răbdare?

Cel mai răbdător om pe care îl cunosc este:

Cum este privit de către cei din jur?

Discuţii  2 -  Care sunt ocaziile când omul trebuie să facă apel la îndelunga răbdare?

Când putem considera că am trecut de la răbdare la îndelunga răbdare?

Care este beneficiul personal imediat sau de lungă durată a celui care apelează la îndelunga răbdare?

________________________________________________________________________

Discuţii  3 -  Iac 1:4 ‚'' dar răbdarea trebuie să-şi facă desăvârşit lucrarea, pentru ca să fiţi desăvârşiţi, întregi şi să nu duceţi lipsă de nimic.''

Care este lucrarea pe care trebuie să o facă răbdarea?

Prin ce elemente provoacă Dumnezeu la răbdare?

________________________________________________________________________

Discuţii   4 - Mat 10:22,  Apoc 14:12

La ce sfârşit se referă Domnul Hristos în Matei?

Doar cei care care vor fi în viaţă la a doua venire a Lui sunt cuprinşi în această făgăduinţă?

În ce constă răbdarea sfinţilor?





Încheiere

Trăim într-un secol al vitezei şi nu mai avem răbdare cu străinii, cu prietenii, cu noi, dar oare cu Dumnezeu? Să privim la viitorul pe care E.G. White ni-l prezintă:

„Marea luptă dintre bine şi rău va creşte în intensitate până la încheierea timpului. Mânia lui Satana s-a manifestat împotriva bisericii lui Hristos în toate timpurile; dar Dumnezeu a revărsat harul şi Spiritul Său asupra copiilor Săi pentru a-i întări să reziste puterii celui rău. Când trebuie să ducă lumii Evanghelia şi să o scrie pentru toate generaţiile viitoare, apostolii lui Hristos au fost înzestraţi cu lumină de la Duhul Sfânt. Pe măsură ce biserica se apropie de eliberarea finală, Satana va lucra cu putere mai mare. „Diavolul s-a pogorât la voi, cuprins de o mânie mare, fiindcă ştie că are puţină vreme." (Apoc. 12:12). El va lucra cu tot felul de minuni, de semne şi puteri mincinoase' (2 Tes. 2:9). Acel geniu, care odinioară fusese cel mai înălţat între îngerii lui Dumnezeu, s-a dedicat cu totul, de şase mii de ani, lucrării de amăgire şi ruină. Toate adâncimile abilităţii şi subtilităţii dobândite de Satana, toată cruzimea perfecţionată în timpul acestor bătălii de secole, vor fi îndreptate împotriva poporului lui Dumnezeu în conflictul final. În acest timp de primejdie, urmaşii lui Hristos trebuie să avertizeze lumea despre a doua venire a Domnului; trebuie pregătit un popor care să stea în picioare înaintea Lui, fără prihană, fără vină şi în pace' la venirea Sa (2 Petru 3:14). În acest timp, biserica are nevoie să fie în mod special înzestrată cu har şi putere divină, ca şi în zilele apostolilor."

„În marele conflict final, Satana va folosi aceleaşi metode, va manifesta acelaşi spirit şi va urmări acelaşi scop ca şi în secolele precedente. Cele petrecute în trecut se vor repeta, cu deosebirea că lupta viitoare va fi caracterizată de o intensitate atât de mare, cum lumea n-a mai văzut niciodată. Amăgirile lui Satana vor fi mai subtile, atacurile mai hotărâte. Dacă ar fi cu putinţă, ar amăgi chiar şi pe cei aleşi (Marcu 13:22).": dar cel ce va răbda până la sfârşit va fi mântuit. Mat. 24:13
CE SĂ FIE OARE?
b. burtescu

Ce să fie oare

De parcă cerul se strânge

De se-ntunecă soarele

De se face luna roşie ca sângele

Iar stelele îşi părăsesc hotarele?...

Ce să fie oare

Că pământului i se strâng făcliile

Că i se clatină temeliile

Şi oamenii se-ngrozesc ca de moarte

De ce va fi mai departe?...

Şi oare ce să mai fie

Că îngerii vestesc

Evanghelie de veşnicie

Peste întregul pământ

Anunţând puţinele clipe care mai sunt?...

Semne, semne, semne

Trec prin faţa noastră şi ne vestesc

Sfârşitul timpului de-aici

Sosirea timpului ceresc

Şi fiecare semn spre noi e mărturie

Că Domnul va să vie

Şi toate strigă spre noi deodată

„Isus într-o clipă pe nori se arată"

Cu fapte de-ascultare

Cu inimi de iubire

Venirii Tale toţi să facem pregătire

DE CE UNII OAMENI AU ARIPI

G. Rusu

Poate au căzut printr-o spărtură

a cerului

când se plimbau pe imensitatea albastră

a apelor de sus

şi s-au scufundat în timpul nostru

înotând într-un sferic avânt.

Poate au urcat pe un munte înalt

şi n-au mai putut să coboare;

atunci, au păşit mai departe urcând

şi pentru că niciodată nu s-au rezemat

de frunze căzătoare,

au început să zboare.

Ei nu ştiu că au aripi

Sau nu pot să ştie.

Mergând, ei zboară.

Zburând,

Deschid drumuri înalte

şi nimeni nu-i ştie până când

Răsare urma lor luminând.

Paşii lor pe pământ sunt umbriţi de veşnicie

de aceea nu-i vede nimeni;

Dar ei sunt aici,

sau aici, sau aici... cine ştie...
MARELE MOMENT
b. burtescu

Doamne,

Niciodată nu m-ai iubit mai mult ca acum

Desculţ de orice pretenţie

Urc dealul suferinţelor

Dar Te simt lângă mine pe drum

Simei

Vântură ţărână în văzduh în urma mea

Şi bleastemă de nu mai tace

Dar nu-l opresc, urc înainte tăcând

Tu-l priveşti şi pe el şi pe mine, şi-Ţi place

Ce-i regele?

Un vreasc

O dată cu popoarele strivit în teasc

Ce e coroana?

O veştejire

Când nu mai e apă şi pâine pentru cei duşi în robire

Şi urc mai departe

Zdrenţuit în orice mândrie

Ca cel mai de pe urmă în împărăţie

Văile vuiesc de-nvingători

Dar ce deşertăciune

Soarele se-mpotmoleşte-ntr-o furtună de nori

Ca un tăciune

Ce-i omul?

Un ciorchine de dureri

Ce nu-şi găseşte pacea pe lume nicăieri

Ce-i cerul?

Ceva ce-i prea departe când împrejur e-atâta sânge şi moarte

Şi urc şi plâng şi-mi este cald în suflet

Tu, Doamne, eşti lângă mine

Mă priveşti şi mă auzi

Şi dinspre nălţimi parcă lumină s-ar face

Deşi nu preţuiesc mai mult ca firul de fum

Simt

Că niciodată Doamne

Nu m-ai iubit mai minunat ca acum.

Logica  mulţimii

iacob coman

Cu mâini ridicate şi-ntinse-nspre-ncolo

Să nu pierd, mi-am spus,

Era o grămadă de oameni

Şi m-am ataşat repede lor;

Am primit o şapcă de Coca-Cola.

Era o coadă mare de maşini

Se auzeau voci bucurânde spunând:

În sfârşit, aşa da, nemaipomenit,

M-am aliniat repede lor;

Am primit o sticlă cu ulei Schell.

Am rămas uimit văzând

Cum tot câte un om, până la toţi,

Se opreau înmărmuriţi lângă un aparat de radio,

M-am oprit şi eu;

Am aflat că e unu-zero pentru România.

Au trecut ani,

Zeci de ani,

Sute de ani,

Mii de ani, Sute de mii de ani.

Şi-am auzit că unii oameni sunt în cer.

Cum? Mi-am zis:

Nu au stat la nici o grămadă,

Nu au stat la nici o coadă,

Nu au stat lângă nici un aparat.

Atunci cum? Am întrebat din nou.

"Au stat la datorie" s-a răspuns.

Distribuiti acest continut