DEPARTAMENTUL  TINERET
MAMA
Program pentru 8 martie

Martie

PROGRAM 8 MARTIE

De data aceasta programul este gandit ca dedicat MAMEI şi nu femeii, soţiei, sau fetei!

Doar MAMEI!

Prin urmare programul ar putea fi prezentat de copii, dar nu exclusiv:

6 proze scurte

6 poezii (nu obligatorii)

2 povestiri

UN PUNCT INTERACTIV - intrebari biblice sau concurs

PUNCTUL CARE INCUNUNEAZA programul, oferirea de flori, cadouri etc,  va fi organizat la inspiraţia dvs! Muzica de asemenea!

MULT SUCCES!

SE VA CERE AUDITORILOR SA FIE ATENŢI -  Pentru că la sfârşit se vor pune întrebări din materialul citit, şi eventual, se vor purta discuţii pe temă. DE ACEEA CITIREA MATERIALELOR TREBUIE SĂ FIE CU VOCE TARE ŞI INTELIGIBILĂ!

Întrebările de mai jos sunt doar sugestii, ele pot fi imbunatatite, sau modificate după inspiraţie şi după materialul prezentat.



Cel care pune întrebările trebuie să cunoască bine materialele prezentate. Scopul întrebărilor nu este doar pentru a evidenţia dacă am fost atenţi sau nu la lecturare (deşi şi acesta este un bun motiv) ci şi pentru a oferi un moment inter-activ, un moment de discuţie şi părtăşie. Dacă aveţi, oferiţi premii, dacă nu, oferiţi căldură şi entuziasm!!!



1.Lucrurile create de Dumnezeu sunt nu numai folositoare ci şi.....................

(frumoase)

2.Dacă nu ar fi intervenit păcatul, lumea noastră ar fi fost cu mult mai frumoasă, dar acum ............

(chiar şi acum reflectă dragostea lui Dumnezeu)

3.Ce doreşte Satana să credem despre Dumnezeu?

(că este sever şi neiertător, pândeşte greşelile oamenilor)

4.Iubirea infinită a lui Dumnezeu întrece cu mult ................................

(dragostea şi dorul unei mame pentru copilul neacultător)

5.Cine spunea că "Mi se pare adesea că aud pe Dumnezeu plângând"...?

(un mare evanghelist)

6.De ce plânge Dumnezeu?

(pentru că ne iubeşte, simte despărţirea)

7.De ce plânge omul?

(pentru că nu are, nu este, nu poate ca alţii)

8.Pe coasta cărui ocean s-a întâmplat episodul cu salvarea unui om inconştient şi

nerecunoscător?           (Atlantic)

9.Ce a oferit Garibaldi tinerilor care s-au înrolat în armata lui?

(o viaţă plină de privaţiuni, lupte, dar şi iubire şi înţelegere)

10.În ce situaţie a fost Garibaldi o ilustraţie potrivită pentru dragostea lui Dumnezeu?

(când a căutat mielul pierdut)

11.Cât valorează un grăunte de dragoste?

(Mai mult decât un sac de aur - proverb chinezesc)

12.Cum recunoaştem că s-a sfârşit noaptea şi a început ziua?

(Când vedem în fiecare om fraţi şi surori)

13.Care au fost celelalte două răspunsuri ale ucenicilor rabinului?

(Când deosebim un câine de o oaie; când deosebim un smochin de un curmal)

14.Ce ipostază are Păstorul din varianta modernă a Psalmului 23?

(Tovarăş de călătorie)

15.Cu ce este marcat drumul descris în varianta modernă a Ps. 23?

(săgeată roşie)

16.Cine a câştigat campionatul mondial de fotbal?

(Brazilia)

17.Ce scria pe tricourile brazilienilor după meciul final?

(Jesus, I love you!)

18.Care ar fi rezultatul unui sondaj de opinie cu tema dragostei: cine ar fi pentru dragoste şi cine nu?

(Toţi pentru dragoste)

19.Ce se poate spune despre dragoste, ca şi despre înţelepciune?

(Nu toţi cei ce vorbesc despre ea, o şi au!)

20.Ce este dragostea?

(Ceva ce se vede, ceva ce se oferă, se dăruieşte, se sacrifică, nu doar un sentiment)

Punct interactiv - Intrebări  BIBLICE (Concurs - Opţional)

Numărul întrebărilor poate fi redus, sau completat, după inspiraţie şi împrejurări.

De asemenea întrebările pot fi puse direct în sală, sau se poate organiza foarte rapid un cadru de concurs: sala se poate împărţi în două echipe, după aşezarea scaunelor, sau în echipa tinerilor contra echipa vârstnicilor, sau în echipa fetelor şi a băieţilor, etc.

Sugeraţi la sfârşit, ca punctele obţinute de cele două echipe să se adune, iar rezulatul să fie al tuturor! Toţi sunt câştigători!

I - Cum se numeşte mama?

1.Cum se numeşte mama lui Solomon? (1 Regi 2,13)

2. Cum se numeşte mama lui Esau? (Gen 28,5)

3. Cum se numeşte mama lui Moise (Exod 2,8)

4. Cum se numeşte mama lui Timotei (2 Tim 1,5)

5. Cum se numeşte mama lui Ioan Botez. (Luca 1,57)

6. Cum se numeşte mama lui Samuel (1 Sam 2,19)

II - Cine a spus?

Cine a spus: „Juraţi-mi că veţi lăsa      cu viaţă pe mama mea şi pe tatăl meu?" (Iosua 2,13)
Cine a spus: „Lasă-mă să sărut pe      mama mea şi pe tatăl meu şi te voi urma!"? (1 Regi 19,20)
Cine a spus: „Blestemată să fie ziua      în care m-a născut mama mea?" (2 Persoane: Iov 3,3  Ier. 20,14)
Cine a spus: „Nu cumva voi veni eu,      mama ta şi fraţii tăi să ne închinăm înaintea ta?"
Cine a spus: „Căpeteniile erau fără      putere până când m-am ridicat eu ca o mamă în Israel!"? (Jud 5,7)
Cine a spus: „Fiii mamei mele s-au      mâniat pe mine şi m-au pus păzitoare la vie!" (Cânt. 1,6)

III - Completează textul:

1."Fata a ieşit afară şi a zis mamei sale: Ce să cer?  Şi mamă-sa i-a zis: . . . . . . . . . . . . . .

(Marcu 6,24)

2."Căci oricine face voia Tatălui Meu care este în ceruri, acela . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .

(Matei 12,50)

3.Dacă cineva blestemă pe mama sa şi pe tatăl său, aceluia i se va . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .

(Prov. 20,20)

4.Poate o femeie să uite copilul pe care-l alăptează, şi să n-aibă milă de rodul pântecelui ei? Dar. . . . . . . . . . . . . . . .  (Isaia 49,15)

IV - Unde scrie? (Pentru un punct să se spună măcar cartea)

1.Unde scrie: „Să cinsteşti pe tatăl tău şi pe mama ta!" (2 locuri; Exod 20, Efes 6,2)

2.Unde scrie: „Cine fură pe tatăl său şi pe mama sa şi zice că nu face păcat, este tovarăş cu nimicitorul" (Prov.28,24)

3.Unde scrie: „Căci tatăl meu şi mama mea mă părăsesc, dar Domnul mă primeşte" (Ps.27,10)

4.Unde scrie: Cum mângâie pe cineva mamă-sa, aşa vă voi mângîia Eu"  (Isa 66,13)

5.Unde scrie: „Ascultă fiule învăţăturile tatălui tău şi nu lepăda îndrumările mamei tale!" (Prov 1,8)

6.Unde scrie: „Duceţi-vă şi întoarceţi-vă fiecare la casa mamei ei!" (Rut 1,8)
V - Întrebări
1.Ce trebuia să facă un isarelit dac găsea un cuib de pasăre cu pui sau ouă, şi pe mama lor şezând peste pui sau peste ouă?  Deut 22,6-7

2.Care mamă dorind ca fiul ei să trăiască, a fost gata să-l doneze? 1 Regi 3,26

3.Ce trebuia să i se facă unui israelit care a blestemat pe mama sau pe tata? Lev 20,9

(pedeapsa cu moartea)

4.Ce trebuia să i se facă unui israelit care a vorbit de rău pe mama sau pe tata? Marcu 7,10

(pedeapsa cu moartea)

5.Ce trebuia să i se facă unui israelit care a lovit pe mama sau pe tata? Exod 21,15

(pedeapsa cu moartea)

7.Ce trebuia să i se facă unui israelit care nu asculta de mama şi de tata? Deut 21,18-21

(pedeapsa cu moartea)

8.Despre cine s-a spus că va fi mama unor neamuri întregi? Gen 17,16

9.Despre cine s-a spus că este mama celor vii? Gen 3,20

10.Despre cine s-a spus că nu avea nici mamă nici tată? (2 persoane: Melhisedec Evrei 7,3; şi Estera: Est.2,7)

11.Despre cine s-a spus că trebuia să rămână 7 zile cu mama lui şi apoi să fie adus Domnului? (Exod 22,30; Lev.22,27)

12.Ce mamă şi-a exprimat dorinţa ca un anumit blestem să cadă peste ea, şi nu peste fiul ei?

(Gen.27,13)

IUBIREA LUI DUMNEZEU FAŢĂ DE OM

Dacă viaţa izvorăşte de undeva, atunci Dumnezeu este izvorul vieţii. Dacă dragostea are un izvor undeva, atunci Dumnezeu este izvorul iubirii.

Dumnezeu a făcut toate lucrurile perfect adaptate la nevoile fiinţelor pe care le-a creat. Apa, aerul, lumina soarelui, munţii şi norii, stelele şi luna, totul slujeşte la fericirea omului. Lucrurile din jur nu sunt numai folositoare ci sunt şi foarte frumoase.

Dumnezeu este Cel care are grijă de nevoile zilnice ale tuturor făpturilor Sale. Dacă nu ar fi intervenit păcatul, lumea noastră ar fi fost cu mult mai frumoasă, adică aşa cum a fost la început. Dar chiar şi aşa, purtând blestemul păcatului, totuşi încă mai putem citi iubirea Creatorului şi a Mântuitorului nostru pe fiecare fir de iarbă, pe fiecare floare şi pe fiecare pom încărcat cu fructe... Scaieţii sunt plini de flori frumoase şi spinii sunt acoperiţi cu trandafiri... Satana a determinat pe oameni să creadă că Dumnezeu este un tiran sever şi neiertător, că urmăreşte pe oameni ca să vadă când greşesc şi să trimită asupra lor pedepsele cele mai grozave.

Tocmai pentru a alunga din mintea noastră această imagine a lui Dumnezeu, a venit în lumea noastră Fiul Său, care este asemenea Tatălui, care poartă caracterul Tatălui. Privind la Isus Hristos noi vedem pe Tatăl. În fiecare act al vieţii Sale se manifesta mila şi dragostea faţă de toţi oamenii. Oamenii cei mai săraci şi cei mai umili se simţeau bine în preajma Lui. Chiar şi copiii erau atraşi de El. El n-a fost niciodată nepoliticos şi n-a rostit nici un cuvânt aspru sau nefolositor. A denunţat făţărnicia şi nedreptatea dar lacrimi se simţeau în  vocea Lui atunci când rostea mustrările Sale ferme. El ura păcatul dar iubea pe păcătos. Acesta caracterul adevărat al Tatălui nostru.

Prin moartea Sa pe Golgota, păcătoşii sunt aduşi din nou în poziţia de la început, adică fii ai Împărăţiei slavei Sale. Ce iubire fără egal! Suntem nuţi copii ai Împăratului ceresc! Cu cât vom studia mai mult caracterul divin în lumina crucii de pe Golgota, cu atât vom vedea mai clar cum se împleteşte dragostea cu dreptatea şi mila cu sfinţenia divină.şi vom discerne mai clar nenumăratele dovezi ale iubirii infinite care întrece cu mult dragoste şi dorul unei mame pentru copilul ei neascultător. În faţa iubirii fără seamăn a lui Dumnezeu inimile noastre se pleacă în adorare! Slavă se cuvine în veci Celui care ne-a iubit atît de mult, care ne iubeşte şi în dragostea Căruia vom trăi pentru veşnicie! Amin!

DE CE PLÂNGE DUMNEZEU?

Un mare evanghelist spunea: "Mi se pare adesea că aud pe Dumnezeu plângând..." De ce plânge Dumnezeu? El este atotputernic, desăvârşit, un Stăpân adorat, căruia I se aduce închinare, care ar trebui să fie mulţumit... De ce să plângă?...

Este un plâns al neputinţei? Al descurajării? Plânge pentru că nu poate controla evoluţia lumii? De când l-a căutat pe Adam care s-a ascuns printre pomii din grădină, până la noi, istoria salvării este plină de lacrimile lui Dumnezeu.

Noi... însă, ne-am obişnuit cu o lume individualistă: trăim ca străini într-o lume vrăjmaşă. Legăturile de familie sunt foarte fragile, prietenia a devenit o noţiune pervertită, iar dragostea o marfă de tarabă. Încercăm să trăim prin noi înşine şi pentru noi înşine. Ne drogăm cu egoism şi cu felurite filozofii care ne împiedică să respirăm aerul pur al dragostei, şi nici măcar nu mai auzim cum plânge Dumnezeu...

De ce plânge El?  Ei bine, El plânge pentru că ne iubeşte, pentru că nu poate suporta despărţirea! El plânge pentru că a fost părăsit; şi plânge pentru că oamenii inventează tot felul de sărbători ale îndrăgostiţilor, în timp ce sunt nepăsători "faţă de o dragoste aşa de mare"!...

Poate niciunde nu se înţelege de ce plânge Dumnezeu, ca la cruce, unde strigătul sfâşietor al Fiului Său a zguduit universul: "Dumnezeul Meu, de ce M-ai părăsit?"

De ce plânge omul? Omul nu plânge plânsul lui Dumnezeu! Omul varsă lacrimi egoiste: pentru că nu are, pentru că nu este, pentru că îl doare, pentru că alţii pot şi el nu... Dar El plânge pentru noi! El plânge neputinţa dragostei de a trece peste libertatea mea de a-L alege sau respinge... El plânge pentru mine, nu pentru Sine!

Ce bine ar fi dacă ne-am opri pentru o clipă să auzim plânsul lui Dumnezeu! Am înţelege atunci că plânsul Lui este salvarea noastră! Şi

ne-am îndrăgosti de El, şi ne-am apropia mai mult de El! Şi viaţa noastră ar deveni o permanentă zi a îndrăgostiţilor... Până când El va şterge orice lacrimă din ochii noştri, până când El va veni!  Până în veşnicie!

IUBIRE  PENTRU  TINE

Era o după-amiază ceţoasă. Stăteam pe coasta oceanului Atlantic în barca mea de pescuit. Eram ocupat cu aranjarea plaselor când, spre seară, am observat o altă barcă de pescuit ancorată în apropiere. Stăpânul acelei bărci lucra tot singur. I-am făcut semn cu mâna, dar el nu mi-a răspuns. Mi s-a părut că era beat... Am coborât sub punte, obosit de munca zilei şi am adormit îmbrăcat.

Cred că era ora 11 sau 12, noaptea, când am auzit un strigăt. Într-o clipă am fost sus pe punte, am alergat pe mal şi l-am văzut căzut în apă. Era într-adevăr prea beat ca să mai ştie de el, şi a căzut din barcă, dar apa rece

l-a făcut să strige...

M-am aruncat în apă. Ar fi murit dacă mai întârziam un minut. L-am urcat în barca lui, l-am îmbrăcat cu haine uscate şi l-am pus pe pat. I-am făcut ceva de mâncare şi l-am supravegheat până ce a adormit. M-am dus la barca mea si am adormit şi mai obosit de cum eram mai înainte, dar fericit pentru că salvasem viaţa unui om.

Dimineaţa a venit clară şi plină de soare. Noul meu prieten se plimba pe mal. "Bună dimineaţa!" i-am spus. "Ce faci?" Pe un ton răstit mi-a spus să tac...  "Dar eu sunt cel mai bun prieten al tău" i-am strigat! "Azi noapte ţi-am salvat viaţa!"

Când a auzit aceasta mi-a spus că sunt un mincinos şi mi-a aruncat în faţă toate cuvintele blestemate pe care le cunoştea. M-am dus sub punte,

mi-am plecat faţa între mâini şi am plâns... Atunci pentru prima dată în viaţa mea am înţeles cu adevărat dragostea lui Dumnezeu care încearcă să salveze pe oameni... Într-o mică măsură am văzut cât L-a costat pe El şi ce a sacrificat El pentru noi. Iubirea infinită a lui Dumnezeu pentru o lume nerecunoscătoare!...
GARIBALDI
Atunci când căuta oameni dispuşi să-L ajute în eliberarea Italiei, Garibaldi le-a cerut unor tineri să se înroleze în armata lui.

"Dar ce oferi dumneata?" - a fost întrebarea tinerilor.

"Ce ofer? O viaţă aspră, foame, sete, nopţi fără somn, haine zdrenţuite de atâta purtat, picioare rănite de marşuri nesfârşite, nenumărate lipsuri... dar la urmă victoria în cea mai nobilă cauză care a existat vreodată" - a fost răspunsul lui Garibaldi.

Urmarea? Tineretul Italiei l-a urmat, ţara ţara a fost eliberată.

Însă Garibaldi a oferit mai mult. A oferit înţelegerea şi preţuirea sa faţă de fiecare om. A oferit amabilitate, sinceritate, voioşie, dar mai presus decât toate a oferit dragoste. O dragoste sinceră, fără prefăcătorie, fără interese egoiste, o dragoste care acordă încredere nelimitată şi care caută să facă bine aproapelui, în situaţiile cele mai grele.

Când se întorcea dintr-o luptă, împreună cu un detaşament de soldaţi, Garibaldi s-a oprit la o stână, în preajma căreia oamenii s-ar fi putut odihni peste noapte. Ciobanul se plânse că a pierdut un miel care, probabil, se rătăcise pe undeva în drumul spre stână...

Garibaldi dădu un ordin scurt şi toţi soldaţii se împrăştiară ca să caute mielul pierdut. În zadar. Nici un soldat nu reuşi să-l găsească. S-au întors şi au venit cu tristul raport la comandantul lor. Acesta le dădu ordin de culcare...

Curând noaptea coborâ peste stâna pierdută printre dealuri. Probabil că mielul mai zbiera cu glasul lui stins de undeva, dar nici o ureche nu mai era trează... Dimineaţa gornistul se trezi ca de obicei mai devreme şi, înainte de a suna deşteptarea se apropie de Garibaldi, pe care-l văzu încă dormind, ceea ce nu se prea întâmpla la ora deşteptării. Apropiindu-se, privi mai atent şi ce observă? Sub aceeaşi pătură erau doi: Garibaldi şi mieluţul cu pricina... Dormeau amândoi de ţi-era milă să-i trezeşti...

Cum era posibil?... După ce dădu ordin de culcare soldaţilor săi, Garibaldi căută el însuşi mielul rătăcit până când îl găsi, târziu, încurcat

într-un tufiş. Şi numai după aceea îşi îngădui să dea somn ochilor săi...

Ce ilustraţie minunată despre felul cum ne-a iubit Dumnezeu, Tatăl nostru care n-a avut odihnă până când nu ne-a ştiut salvaţi şi la adăpost, pe noi, oile şi mieluşeii Săi...

CUM DEOSEBIM ÎNTUNERICUL DE LUMINĂ?

Dacă simţim cu adevărat, în sufletul nostru, dragostea lui Dumnezeu, sufletul nostru va deveni un izvor de dragoste curată pentru semenii noştri.

Un proverb chinezesc spune: "Un grăunte de dragoste valorează mai mult decât un sac de aur".

Un bătrân rabin şi-a întrebat odată ucenicii: "După ce recunoaştem momentul când se sfârşeşte noaptea şi începe ziua?"

Ucenicii rabinului încercară pe rând să ofere un răspuns:

"În momentul în care reuşim să deosebim un câine de o oaie!"...

"Nu" - a spus rabinul.

"În momentul în care putem eosebi un smochin de un curmal".

"Nu" a spus rabinul.

"Atunci, când?" - au întrebat ucenicii.

Rabinul răspunse:

"În momentul în care privind chipul oricărui om, recunoşti în el pe fratele sau sora ta. Până atunci este noapte în inima ta!"....

PSALMUL 23

Domnul este Tovarăşul meu de drum spre casa de sus. Deoarece  a mai trecut pe aici, cunoaşte toate neajunsurile lui, aşa că eu sunt fericit. Cu El totul este în regulă şi nu-mi va lipsi nimic.

Când simte că mi-am încetinit pasul pe cale şi sunt obosit, are întotdeauna pentru mine ceva special, ceva ce ştie că-mi place. Ce poate fi mai minunat?...

Ba mai mult, cât este drumul de lung, eu nu mă plictisesc nici o clipă. Tovarăşul meu de drum este plin de duh şi spune cuvintele potrivite la vremea potrivită. Ştie perfect drumul, cu toate că multe cărări se aseamănă între ele. Noi întotdeauna suntem pe drumul marcat cu săgeată roşie... De ce? Fiindcă El este un experimentat.

De cele mai multe ori, după ce ne desfătăm cu privelişti minunate, începe câte o furtună straşnică. Drumul neted şi atât de uşor de străbătut devine din ce în ce mai anevoios. Noroiul face ca pasul nostru să fie nesigur şi dificil. Dar am observat că am un Tovarăş extraordinar. În astfel de momente eu intru în panică, mă agit şi fac numai încurcături, însă El e stăpân pe situaţie. Toate îndrumările Sale le face cu dragoste şi înţelegere. Ele sunt pentru mine ca o mângâiere. Aşa că nu mă tem de nici un rău, pentru că El este cu mine.

Ca toţi oamenii, am şi eu prieteni şi duşmani. Cu prietenii e simplu, ne tolerăm, ne înţelegem; mai greu e însă cu duşmanii. Dar când El este lângă mine, pot să spun că nu am decât prieteni... Este un mediator perfect. Unde este El e pace şi toţi mâncăm împreună fără prejudecăţi.

Nu pot să fiu decât fericit şi încrezător în Tovarăşul meu de călătorie. Zilele vieţii mele trec la fel ca ale celorlalţi oameni, însă lângă El, ele sunt mai valoroase. De aceea aleg să merg alături de El tot restul vieţii mele, pe drumul pe care El îl cunoaşte aşa de bine...

JESUS, I LOVE YOU!

Un campionat de fotbal nu poate trece neobservat, deoarece el răscoleşte întreaga lume. A fost o surpriză destul de mare că brazilienii au câştigat campinatul... Dar brazilienii au mai prilejuit o mare surpriză: după încheierea confruntării finale, ei au îmbrăcat nişte tricouri pe care scria: JESUS, I LOVE YOU!...

Înţelegem că pentru brazilieni, fotbalul a devenit un fel de cult. Sportivii au fost văzuţi îngenunchind pe teren, şi rugându-se, făcându-şi semnul crucii la intrarea pe gazon, înălţând mâinile spre cer după ce marcau un gol.

Dar ce fel de dragoste era aceea înscrisă pe reclama de pe tricouri? Dacă am face un sondaj de opinie am vedea că toţi optează pentru dragoste: Adepţii lui Hari Krishna sunt pentru dragoste, hipioţii sunt pentru dragoste, rockerii sunt pentru dragoste, fotbaliştii sunt pentru dragoste, creştinii sunt pentru dragoste. Dar ca şi despre înţelepciune, se poate spune şi despre dragoste: nu toţi cei ce vorbeasc despre ea, o şi au... Dacă doreşte cineva să înţeleagă ce este adevărata dragoste, atunci trebuie neapărat să întrebe Scriptura. Pavel ca apostol, filosof, dar şi ca profesor de teologie explică foarte clar acest concept: dragostea înseamnă dăruire. Acea dăruire care rupe din tine şi dă celorlalţi. Dragostea nu înseamnă a primi, nu este simţire şi dorinţă, nu este ceva ce ne scapă de sub control, nu este ceva abstract. Dragostea este ceva ce se întâmplă în mod real, este ceea ce un om face pentru altul.

"Hristos a iubit Biserica şi S-a dat pe Sine pentru ea". "Dumnezeu a iubit lumea şi a dat pe singurul Său Fiu"... Dacă cel ce te urăşte este flămând, oferă-i ceva de mâncare; dacă-i este sete, dă-i apă să bea! Fă bine celor care abuzează de tine în mod dispreţuitor! Dragostea nu este în primul rând un sentiment, ci o dăruire din tine însuţi, altcuiva. Sentimentele vin după aceea. Pe simţiri nu te poţi baza, simţirile nu sunt totdeauna sub control, dar dragoste este!

A fost foarte frumos gestul sportivilor brazilieni şi reclama de dragoste de pe tricouri. Dar întrebarea e: dacă ar fi fost învinşi, ar mai fi purtat acele tricouri? Cu alte cuvinte: Îl iubeşti pe Isus doar pentru că ţi-a ajutat să învingi? În alt context îl mai iubeai?

Ar fi de dorit ca reclama de pe tricourile brazilienilor, JESUS, I LOVE YOU, să devină o realitate în viaţa tuturor celor care cred şi caută adevărata dragoste. AMIN!

1.Nu e drept!...

Nu! Nu e drept!

De ce să avem o zi a mamei şi să nu avem şi o zi a tatălui?..

Dacă este egalitate, să fie egalitate!

Cei doi sunt una! Sunt două jumătăţi care se completează, care au obligaţii şi drepturi egale.

Dumnezeu, când a creat-o pe Eva, nu a luat un os din capul lui Adam, ca Eva să fie mai importantă; şi nici nu a luat un os de la călcâi, ca să arate că Eva avea să fie mai puţin importantă

decât Adam. A luat o coastă, adică un os chiar de la mijloc... Adică egalitate!

Dar ce fel de egalitate este aceasta?

În fiecare an avem o zi a mamei!

Este o ocazie deosebită pentru ea:

La ea ne gândim, spunem poezii, cântăm, îi oferim un buchet de flori sau un cadou...

Dar tata?

Prin urmare va trebui să pregătim şi o zi a tatălui.

De ce nu?

2.Şi totuşi...

Şi totuşi există ceva, ceva deosebit, care face să avem doar o zi a mamei...

Şi acest ceva este ascuns în chiar numele ei. Cine spune cuvântul „mamă", nu vorbeşte, ci cântă... Muzicalitatea acestui cuvânt nu poate fi egalată de nici o simfonie. Frumuseţea lui nu se regăseşte nici măcar în crinii care sunt îmbrăcaţi mai imperial decât Solomon... Este primul cuvânt care se învaţă, pentru că fără el nu le-am putea învăţa pe toate celelalte... Este primul zâmbet pe care-l vedem, pentru că fără el, nu

le-am putea vedea pe toate celelalte... Este primul cântec, primul joc, primul abecedar...

Şi nu poate fi un alt nume mai frumos pentru copil, pentru că în el se găseşte şi numele lui Isus. Prin mama lui, copilul Îl descoperă şi Îl cunoaşte pe Isus.

Dragostea lui Dumnezeu pentru om nu poate fi povestită mai bine, prin cuvinte şi exemplu, de nici o altă fiinţă din univers...

3.Suferinţă

Când spunem „mamă" spunem „suferinţă"...

„Cu durere vei naşte copii" - se aud peste veacuri cuvintele rostite la poarta Edenului şi de atunci încoace mama a devenit întruchiparea suferinţei. După durerile naşterii, ea trebuie să sufere durerile creşterii, nopţile frământate, luptele stăruitoare pentru copiii ei.

Cine ar putea plăti sau răsplăti cum se cuvine toate suferinţele unei mame? Dar cine ar fi în stare să numere toate oftările ei? Sau a existat vreo mamă care să fi ţinut o contabilitate a acestora?

De ce nu? Pentru că dragostea uită să scrie, uită să numere, uită să calculeze... Matematica iubirii este aşa de ciudată!

Dragostea e mai tare ca moartea şi de aceea în iubirea unei mame se topesc toate necazurile şi toate durerile. Iar dacă acestea vor rămâne tipărite pe chipul ei, pe tabla de carne a inimii nu va rămâne decât dragostea...

Şi din nou, mama este un tablou aproape perfect pentru suferinţele lui Isus pentru noi. El ne-a iubit, şi de aceea n-a ţinut seamă de durerile pe care le-a sorbit, pentru că avea ochii pironiţi spre salvarea noastră.  „Poate o mamă să uite de copilul pe care-l alăptează? Şi chiar dacă l-ar uita, spune El, cu nici un chip Eu nu te voi uita!"...

4.Mamă pentru totdeauna!

Cu adevărat în numele mamei este şi iubirea lui Isus!

Să ne gândim la faptul că Fiul lui Dumnezeu, dorind să moară pentru noi, a trebuit să ia un trup omenesc... A murit şi a înviat, şi S-a înălţat la cer cu trupul uman în care va rămâne pentru veşnicie. El va fi fratele nostru mai mare şi Emanuel, Dumnezeu cu noi! Fiul lui Dumnezeu a devenit şi Fiul omului, şi astfel va rămâne cât vor ţine veşniciile. Ce dragoste! Ce sacrificiu!

Tot la fel, o mamă, din clipa când s-a hotărât să fie mamă, va rămâne mamă pentru veşnicie. A fost un timp când nu era mamă. Putea alege să nu fie mamă. Dar n-a putut să nu reverse, din iubirea ei, iubire unor fiinţe mici şi gingaşe, şi de aceea a devenit mamă, şi mamă va rămâne pentru copiii ei, pentru totdeauna!

Fără concediu, fără vacanţă, fără recreaţii!...

5.Miracolul

„Te laud că sunt o făptură aşa de minunată. Minunate sunt lucrările Tale, şi ce bine vede sufletul meu lucrul acesta! Tu mi-ai întocmit rărunchii, Tu m-ai ţesut în pântecele mamei mele... Trupul meu nu era ascuns de Tine, când am fost făcut într-un loc tainic, ţesut în chip ciudat, ca în adâncimile pământului. Când nu eram decât un plod fără chip, ochii Tăi mă vedeau; şi în cartea Ta erau scrise toate zilele cari-mi erau rânduite, mai înainte de a fi fost vreuna din ele. Cât de nepătrunse mi se par gândurile Tale, Dumnezeule, şi cât de mare este numărul lor!"

În ceste cuvinte recunoaşte psalmistul miracolul ivirii unei noi vieţi, şi acest miracol face ca mama să ocupe o poziţie atât de onorată!

În cele 9 luni, în care două fiinţe aşa de apropiate convieţuiesc, au loc evenimente extraordinare, ascunse de orice ochi, dar la fel de zguduitoare ca exploziile stelare... Timp de 9 luni cele două fiinţe comunică fără voia lor, fără ştirea lor. În 9 luni, are loc cel mai perfect proces de învăţământ, în care un educator transmite cu eficienţă tot ce ştie şi  tot ce este...

Şi ce bucurie mai mare poate să fie, decât aceea de a vedea rodul muncii sufletului tău: o fiinţă mică, dar atât de asemănătoare cu tine!... Îţi mai trebuie o altă răsplată?

A, da! Poate mai târziu în nişte copii cuminţi şi ascultători!...

6.Cursă cu obstacole

Viaţa unei mame este o experienţă complexă şi deosebit de plină. Mama are parte de momente preţioase la care

n-ar renunţa pentru nimic în lume; totuşi câteodată simte că este la capătul puterilor. Este o deosebită cursă cu obstacole... Şi pe măsură ce trece timpul, obstacolele parcă sunt tot mai multe şi mai mari... Face tot timpul de gardă şi este la post fără întrerupere: Rufele trebuie spălate şi împachetate! Mâncarea trebuie să fie gata la timp! Somnul ei rămâne adesea neîmplinit, iar planurile trebuie schimbate din mers şi la faţa locului... Între venituri şi cheltuieli trebuie să se dovedească a fi un contabil iscusit; dar trebuie să fie şi bucătăreasă, şi soră medicală şi educatoare, poate chiar avocat sau judecător..

Dar dacă trebuie să meargă şi la serviciu?

În câte să se împartă ca să facă lucrurile mari, şi chiar pe cele mici care nu se observă, şi pentru care nu primeşte de la nimeni, nici o plată...?

De fapt nici nu se gândeşte la plată, căci le face pe toate cu dragoste...

Şi atunci, un zâmbet spontan, un dulce „mulţumesc, mami!" şi o caldă îmbrăţişare sunt ceea ce o ajută să meargă mai departe.

Adăugaţi şi un „te iubesc!" şi fiţi siguri că prin acest cuvânt fermecat mama va dobândi forţa necesară să treacă peste încă vreo zece obstacole...
MAMICA MEA
Mămica mea,

Comoară cu ochi de stele,

Cu zâmbet de narcise şi zorele,

Primeşte azi din inima mea copilărească,

Un buchet minunat de iubire cerească,

Un buchet enorm de recunoştinţă,

Pentru că-ai simţit împreună cu mine în suferinţă,

Pentru că m-ai putut iubi când am fost rea şi urâcioasă...

Pentru că eşti dintre toate mamele,

Cea mai bună şi mai duioasă,

Pentru că-L iubeşti pe Isus ca şi mine,

Pentru că vrei să-L urmezi şi la rău, şi la bine,

Pentru că n-ai să-L părăseşti niciodată,

Pentru că Biblia este şi va fi Cartea ta preferată,

Pentru că îmi eşti cea mai de preţ comoară pământească,

Pentru că dragostea ta niciodată n-o să mă rănească...

Mămica mea, comoară cu ochi de stele,
Cu zâmbet de narcise şi zorele...
Familia mea
Orice fetiţă mică

are mămică şi are şi-o bunică...

şi orice băieţel mic

are un tătic şi are un bunic...

Nu ştiu de ce tata e tată...

probabil pentru că se mai supără câteodată,

... că mai foloseşte şi nuiaua... altădată...

Şi nu ştiu de ce mamei i se spune "mamă"...

Poate pentru că, de bună seamă,

se naşte din prima silabă

şi din primul gângurit

pe care copilul l-a rostit:

Mmmmmmma..... sau cam aşa ceva...

Iar dacă din greşală, sau chiar premeditat

acelaşi Mmmmma l-a repetat,

numele e gata: Mmmma-Mmmma,

şi sigur că nu-i altcineva

aceea care-l ţine-n braţe

de care vorba-i să se-agaţe...

Dar bunicul? Dar bunica?

Chiar că despre ei nu ştiu nimica!

E drept: bunicul e mai blând ca tata

Când ia nepoţii rând pe rând

şi-i poartă pe genunchi când scoate ciocolata...

Şi asta-i!  Ce să vă mai spun?

Bunicul este parcă-un pic mai bun...

Şi mi se pare că-nţeleg un pic

De ce îi zicem noi "bunic"!

Şi tot aşa e cu bunica

Ştiţi? Mama-i nervoasă toată ziulica

Dar o bunică este bună

Ca liniştea după furtună!

Dar oare ce-aş putea să spun

De-acei bunici ce nu-s aşa de buni?

Dacă e bun, eu pot să-i zic "bunic",

Dar dacă nu, cum aş putea să-i zic? "Răic"?

Iar dacă e mai rea, sărmana de bunică,

E bine s-o numim "Răică"?

Dar eu vă spun că-n viaţa mea

Eu n-am văzut bunică rea,

Şi n-am văzut bunic

Să nu aducă la nepoţi nimic...

Ei, ce frumoasă-i viaţa noastră

Cu mamă şi cu tată, şi cu fraţi mai mici,

Dar mai ales... cu bunii de bunici!

B.C.

MAMA SEAMANA IUBIRE

Mama seamănă iubire

Să culeagă fericire

Mama seamănă cântare

Să culeagă desfătare.

Doamne, viaţa mea să fie

Mamei mele bucurie

Doamne, vreau frumos să cresc

Mamei ca să-i mulţumesc.

CANTEC DE LEAGAN

Nani-nani, mica mea,

Hai, adormi cu mine,

Mama te va legăna

În cântări senine...

M-am rugat, odorul meu,

Azi ca niciodată,

Ca să-ţi ţină Dumnezeu

Inima curată...

Pe-al tău cer senin oricând,

Nori să nu se-adune,

Sufletul să-ţi crească blând,

Ca o rugăciune.

Dormi că mama-ţi va cânta,

Şoaptele visării

Să-ţi cuprindă inima

Dragostea cântării.

Să-ţi vegheze păzitori

Îngerii iubirii,

Cum veghează până-n zori

Roua, trandafirii...

MAMĂ, AZI E SARBATOARE

Mamă, azi e sărbătoarea

Dulcelui tău nume!

Ce-aş putea să-ţi dau eu oare

Mai frumos pe lume?

Ce-aş putea să-ţi dau eu ţie

Mama mea iubită,

În această sărbătoare

Cea mai fericită?

Pentru-această sărbătoare

Iată, mamă dragă,

Un sărut curat şi-o floare

Cu iubirea-ntreagă!

MAMA M-A-NVĂŢAT (B.C.)

Mama m-a-nvăţat că Domnul

Mă iubeşte şi pe mine

Seara-L rog să ne trimită

Îngerii din slăvi senine.

Mama m-a-nvăţat că Domnul

Sub aripa Lui mă are

In zori ştiu că pentru mine

Soarele din nou răsare.

Cum să nu ascult de Domnul

Când mi-arată tot ce-i bine?

El cu dragoste mă cheamă

Ca să cresc cum se cuvine.

Mama-cangur

În Australia verile sunt toride...

Crescătorii de animale n-ar avea apa necesară dacă nu ar săpa gropi mari pentru apă, poate chiar  în vecinătatea unei umbre răcoroase de pădure...

Şi, ca nu cumva să se întâmple ca animalele sălbatice să vină şi să bea apa, cu atâta grijă adunată, trebuie să fie angajat un paznic care să aibă o armă şi să fie oricând gata să tragă  dacă fiarele pădurii ar îndrăzni să se apropie...

Iată-l pe paznic cum moţăie la umbră, dar cu urechile ciulite la fiecare foşnet...

Este amiază, o amiază de cuptor. În căldura soarelui fierbinte toate stau în nemişcare: copacii, apa, paznicul... Deodată un foşent se aud scurt... Paznicul întoarce capul şi vede un cangur... Era un cangur mamă cu un puişor drăgălaş în buzunarul lui de la piept... Probabil că setea este atât de mare încât le-a dat curaj să se apropie celor două făpturi care nici pe departe nu seamănă cu nişte fiare, ci mai degrabă cu două fiinţe drăgălaşe pe care paznicul le-ar lăsa să bea, dacă nu ar fi fost ordinul stăpânului...

Cu ochii ţintă la paznic, canguriţa mai face un pas spre apă..

Paznicul ia puşca de la picior.

Cangurul mai face doi paşi...

Paznicul pune arma la ochi şi îi spune în gând: Mai bine ai face să nu te apropii să bei că am să trag!

Canguriţa mai face un pas... apoi încă unul...şi încă doi, încet de tot,  şi în acest timp nu-şi ia ochii din ochii paznicului...

Acesta e pus într-o mare încurcătură: Cum să tragă? Dar în cine să tragă? Dacă trage în mamă,  o să rămână puiul singur... Cine o să aibă grijă de el?...

Mama hotărâtă mai face un pas...

Paznicul pune degetul pe trăgaci...Cele două făpturi însetate ajung chiar la marginea gropii şi paznicul îşi spune: Dacă te apleci să bei, am să trag!

Dar canguriţa nu mai face nici un pas.

Un glas neauzit de paznic îi spune puiului: "Du-te şi bea!"

Puiul sare bucuros, se duce până la apă, bea pe săturate şi se întoarce. Se aşează şi mai bucuros la locul lui, spune cu un glas neauzit "mulţumesc!", dar de data aceasta paznicul parcă prinde sunetele acestui glas şi rămâne mut de uimire: Mama pleacă fără să bea... Fără să bea măcar un strop de apă!  La multe se aştepta paznicul dar la asta nu! Cum e posibil? Să înţeleagă această mamă ce înseamnă sacrificiu? Să înţeleagă oare că trebuie să rişte şi până unde să rişte pentru puiul ei?

Da! Cu adevărat dragostea găseşte o cale! Dragostea suferă totul, crede totul, nădăjduieşte totul! Şi cu atât mai mult dragostea unei mame!
Dragoste de mamă
Un articol din revista National Geographic oferea cu cativa ani in urma o imagine patrunzatoare a iubirii unei mame. Dupa un incendiu care cuprinsese padurea din Parcul National Yellowstone, padurarii au inceput escaladarea masivului muntos pentru a evalua pagubele produse de acel infern.</em>

Un padurar a gasit o pasare literalmente pietrificatata in cenusa, asezata ca o statuie pe pamantul de la radacina unui copac. Tulburat de imaginea stranie padurarul a lovit usor pasarea cu un bat. </em>Cand a atins-o trei puisori mititei s-au ivit de sub aripile mamei lor moarte. Mama iubitoare, constienta de dezastrul iminent, si-a dus puii la baza copacului si i-a strans sub aripile sale, intuind ca in curand aveau sa se ridice gaze toxice. Ar fi putut zbura pentru a fi in siguranta dar ea a refuzat sa-si abandoneze puii. Cand valvataia focului a sosit si flacarile au ars trupul ei mic, pasarea a stat nemiscata. </em>Pentru ca ea a acceptat sa moara cei de sub aripile ei aveau sa traiasca.</em>

Distribuiti acest continut