Sursa: Intercer.net

PROGRAM  SPECIAL – ADEVĂRUL DESPRE ÎNGERI

O poveste spune ca intr-una din zile, Dumnezeu a chemat la el cativa bebelusi si le-a spus sa se pregateasca pentru a pleca pe pamant. Atunci unul dintre ei a luat cuvantul si a inceput un dialog intrebandu-l pe Dumnezeu:

- Doamne, noi mergem in lume, dar ce vom face acolo?

- Pentru voi am pregatit un inger care o sa aiba grija de voi!

- Dar noi nu stim limba oamenilor si cum o sa ne intelegem cu ei?

- Ingerul pe care vi l-am pregatit va va invata totul.

- Am auzit ca in lume sunt multe rele si cum o sa ne descurcam?

- Ingerul va va apara de toate relele, fiti fara grija!

- Doamne, dar cum o sa ne putem intoarce la tine?

- Ingerul pe care vi l-am pregatit o sa va spuna cum ne putem vedea din nou!

- Doamne, dar cum se numeste acest inger, ca sa-l strigam sa ne ajute?

- Numele nu este important, dar fiecare ii va spune MAMA!

Daca AICI, ÎN VALEA PLÂNGERII, AVEM LÂNGĂ NOI UN ÎNGER VIZIBIL,  care ne dă nastere si se ingrijeste de noi, pentru cer avem cu siguranta cel mai frumos înger care doreste sa fim cu adevarat fericiti!

“Dumnezeu le-a poruncit ingerilor Lui sa te protejeze pe toate drumurile tale, sa te tina in brate pentru ca tu sa nu-ti lovesti piciorul de vreo piatra.”

Psalmi 90, 11-12

Un înger păzitor este rânduit pentru fiecare urmaş al lui Hristos. Aceşti străjeri cereşti îi apără pe cei neprihăniţi de puterea celor nelegiuiţi. Acest lucru l-a recunoscut însuşi Satana atunci când a spus: “Oare degeaba se teme Iov de Dumnezeu? Nu l-ai ocrotit Tu pe el, casa lui şi tot ce este al lui? Ai binecuvântat lucrul mâinilor lui şi turmele lui acopăr ţara”. Iov 1,9.10. Mijlocul prin care Dumnezeu Îşi apără poporul este prezentat în cuvintele psalmistului: “Îngerul Domnului coboară în jurul celor ce se tem de El şi-i scapă din primejdie”. Psalmii 34,7. Mântuitorul a spus despre cei ce se încred în El: “Feriţi-vă să nu defăimaţi nici măcar pe unul din aceşti micuţi; căci vă spun că îngerii lor în ceruri văd pururea faţa Tatălui Meu, care este în ceruri”. Matei 18,10. Îngerii rânduiţi pentru a sluji copiilor lui Dumnezeu au tot timpul acces în prezenţa Lui.

- GC 512, 513/ Adev. Despre ingeri

Dialog
- Spune-mi, te rog, draga mea…

De ce esti asa de tristă?

Te-a supărat cineva?

Ai rămas fără batistă?

- Da, sunt tare supărată

Pentru că bunica mea,

Mi-a spus că există îngeri

Iar eu nu îi pot vedea!

-Ei si tu!… Ce curioasă

Poti sa fii… stai linistită…

Chiar de nu îl vezi pe înger

Esti, de dânsul, ocrotită!

-Tu de unde stii atâtea

Că esti de-o seamă cu mine!

Cine ti-a spus despre îngeri

De-i cunosti asa de bine?

-Mama mea e credincioasă…

Are Cartea cu solie,

Si din ea, mereu citeste…

Si-apoi îmi spune si mie.

-Si ce stii tu despre îngeri

Unde sunt? De unde vin?

-Ei sunt Duhuri slujitoare

Pe tărâmul cel divin…

Iar aici, ei vin la tine

Si te apără de rău…

Stii de ce? Asa vrea Domnul

Că tu esti copilul Său!

Existenta ingerilor este afirmata, in mod clar, si in multe locuri din Sfanta Scriptura, de la prima ei carte pana la ultima. Astfel, dupa scoaterea din rai a primilor oameni, ingerii pazeau drumul spre pomul vietii (Fac. 3, 24). Un inger a oprit pe Avraam de a jertfi pe fiul sau Isaac (Fac. 22, 11); Iacob vede in vis, la Betel, ingeri ai lui Dumnezeu suindu-se si coborand pe o scara intre cer si pamant (Fac. 28, 12-13); ingerul Domnului se arata lui Balaam (Num. 22, 22). Ingerii se inchina lui Dumnezeu (DeuL, 32, 43).

ÎNGERI MINUNATI

Cine oare l-a păzit pe Moise

Când plutea pe Nil într-o cutie,

Printre crocodili si mii de valuri

Ce făceau într-una gălăgie?

Cine l-a păzit? Eu stiu desigur…

Să răspund nici nu-i asa de greu:

L-a purtat pe brate moi de valuri,

Îngerul trimis de Dumnezeu!

Cine a sosit la Avraam

Cu o veste nemaipomenită

Despre un copil ce-avea să vină

La o vreme bine stabilită?

Cine a sosit? Eu stiu desigur…

Să răspund nici nu-i asa de greu:

A sosit cu vestea minunată

Îngerul trimis de Dumnezeu!

Cine a vorbit cu Samuel

Încă din a lui copilărie

Si l-a educat în lucruri bune

Îndreptându-i mintea spre vecie?

Cine a vorbit? Eu stiu desigur…

Să răspund nici nu-i asa de greu:

A vorbit cu el si l-a păzit,

Îngerul trimis de Dumnezeu!

Cine a promis că se va naste

Super-omul peste duri stăpân,

Care-avea să bată filistenii

Cu o falcă de măgar bătrân?

Cine a promis? Eu stiu desigur…

Să răspund nici nu-i asa de greu:

Pe Samson, l-a sustinut în luptă

Îngerul trimis de Dumnezeu!

Oare pe Ioan Botezătorul

Cine  l-a vestit, l-a anuntat?

Cine-a fost cu el chiar în pustie

Când cu-atâta har a predicat?

Cine l-a vestit? Eu stiu desigur…

Să răspund nici nu-i asa de greu:

Pe Ioan l-a promovat cu patos

Îngerul trimis de Dumnezeu!

Dar Isus? De cine-a fost păzit

Când Irod împrăstiind venin

A dat un decret  de condamnare

Pentru pruncii din Ierusalim?

Cine L-a păzit? Eu stiu desigur…

Să răspund nici nu-i asa de greu:

Pe Isus L-a ocrotit cu grijă,

Îngerul trimis de Dumnezeu!

Rugă

Înger, îngerasul meu…

Dă-mi vacantă tot mereu,

fă din două un semestru,

fă din mine un maestru,

fără scoală , fără teme,

fără mate si probleme…

nota mică… fă-o mare,

Si absentele să zboare…

Si-n tot locul mă-nsoteste

Si de teze mă fereste!!…

ÎNGERUL IUBIRII

Mi-e tare dor de îngerul iubirii…

L-am întristat profund prin vorba mea

Când, alpinist, pe dealurile firii

I-am zis să plece grabnic, unde-o vrea…

Mi se părea că e mult mai usor

Să fiu independent, de capul meu…

Credeam că pot, ca îngerul, să zbor

Fără suportul dat de Dumnezeu.

Credeam că mă descurc fără probleme

În căutarea mea spre fericire,

În alergarea grea printre dileme,

În disperarea mea după iubire.

N-a fost asa… Singurătatea vastă

M-a prins sub vraja ei ca în capcană

Si m-am văzut, lovit de rău, în coastă

Străfulgerat de-o sabie vicleană.

Stau astăzi trist, cuprins de remuScare

Si-astept tăcut sub talpa mistuirii…

Cu ochi în lacrimi cer spăsit iertare…

Mi-e tare dor de îngerul iubirii…

RUGA

Doamne, nu lăsa ca vraja

Care frânge omenirea,

Furând timpul pentru rugă

Să-mi întunece iubirea…

Nu lăsa ca cel ce minte

Să-mi însele judecata,

S-arunc secera din mână

Si să iau, în loc, lopata!

Ai promis că mergi cu mine,

Ai promis că-mi dai putere,

Că mă urci pe înăltime

Mai pe sus de plăgi severe.

Nu lăsa ca atacantul

Cu priorităti ciudate

Să-mi întunece gândirea

Si drumul spre libertate!

Nu lăsa nedumerirea

Să-mi blocheze alergarea,

Să admir prea mult cetatea

În loc să admir lucrarea!

Vreau puterea care scoate,

Dintr-o lume de păgâni,

Aurul ce-a curs din cruce

Să-i salveze pe cei buni!

Lasă îngerul sperantei

Să mă scoată din rutină,

Si din negrul nepăsării

Să mă ducă la lumină…

Absorbit de drama crucii

Să mă prind de bratul lui,

Chiar din mijloc de suspine

Să dau slavă cerului!

ÎNGERI VESELI

Îngerii veniti din ceruri

la păstorii din câmpie,

Erau plini de voie bună,

radiau de bucurie…

Stiti de ce? Cu sigurantă,

pentru suflete-ntristate,

Aduceau o veste mare,

cea mai mare dintre toate.

Atunci Domnul sta în paie,

Strop mic de Dumnezeire,

Lângă bou si lângă oaie

Ca simbol de mântuire…

Dacă astăzi vine Dânsul

Să-si aducă o solie,

Si să-si steargă chinul, plânsul,

E motiv de bucurie?

ÎNGERI AU CÂNTAT

Îngeri au cântat

Pentru mântuire

Pentru fericire,

Imn imaculat

Cântec minunat.

Îngeri au rostit

Poem scris cu har

Despre Miel si-altar

Psalm mestesugit

Vers nepretuit.

Îngeri au zburat

Cu solii minune,

Rost de rugăciune,

Vorbe de-Împărat

Pentru predicat.

Îngeri dinspre soare

Plini de bucurie

Si de vesnicie,

Vor spre noi să zboare

Să ne ducă-n zare

Pentru sărbătoare.

Doamne, slavă tie!

POVESTIRI CU ÎNGERI

Domnule, credeti in ingeri?

Povestirea care urmează s-a petrecut în anul 1942 în China, după ce japonezii au învins în războiul contra chinezilor. Datorăm această povestire doctorului Nelson Bell, care îşi desfăşura activitatea în apropiere de Tsingkianpu în provincia Kiangsu. El era de obicei aprovizionat de o librărie creştină din Shangai cu BIBLII, pe care le distribuia pacienţilor.

Într-o dimineaţă, în jurul orei nouă o maşină japoneză s-a oprit în faţa librăriei. Avea la bord cinci marinari şi era încărcată pe jumătate cu cărţi. Vânzătorul chinez, care era creştin, în acel moment era singur şi a realizat cu stupoare că japonezii au venit pentru a-i goli magazinul. Timid din fire, a înţeles că nu ar fi putut opune rezistenţă.

Marinarii au sărit din maşină şi se deplasau către uşa magazinului, dar înainte ca aceştia să fi intrat, un domn chinez, îmbrăcat elegant intră în magazin. Vânzătorul nu-l cunoştea şi era sigur că nu-l mai văzuse. Din motive necunoscute soldatii japonezi păreau incapabili să-l urmeze, rămânând afară şi privind cele patru vitrine mari, fără a intra. Necunoscutul îi ceru vânzătorului să-i spună ce doreau acei oameni, iar vânzătorul i-a explicat că japonezii goliseră multe librării din oraş, iar acum în mod evident era şi rândul magazinulul său. Cei doi s-au rugat împreună, necunoscutul încurajându-l pe vânzător şi astfel trecură două ore. Soldaţii, în mod uimitor, s-au urcat în maşină şi au plecat. A plecat si necunoscutul chinez, fără să fi cumpărat nimic şi fără să fi pus vreo întrebare despre cărţile aflate în librărie.

Mai târziu, a sosit proprietarul magazinului iar vânzătorul îl întreabă: “Domnule, credeţi în îngeri?”

“Bineînţeles” răspunse Lee… “Şi eu cred”, conchise vânzătorul.

Reverendul Patton si ingerii

Întorcându-ne în timp, vom găsi un alt caz, extraordinar de salvare prin intermediul unul înger, al cărui protagonist a fost reverendul John G. Patton, misionar în insulele Hibride.

“Într-o noapte,” povesteşte chiar pastorul, “misiunea a fost înconjurată de indigeni ostili, care aveau intenţia evidentă de a arde clădirile din rnisiune şi de a-l ucide pe reverend şi pe soţia sa. Aflaţi în imposibilitatea de a se apăra, cei doi soţi se rugau la Dumnezeu să-i ajute şi cu o mare surprindere au realizat că la primele semne ale dimineţii atacanţii plecaseră fără a face nimic din ceea ce-şi propuseseră să facă.

La un an după acest eveniment, şeful acelui trib s-a convertit la creştinism şi reverendul Patton, amintindu-şi de evenimentele din acea noapte, l-a întrebat ce l-a împiedicat sa-i ucidă şi să distrugă misiunea. Cu o enormă surprindere, şeful a povestit că în timp ce el şi oamenii lui se pregăteau să atace, au văzut numeroşi oameni vânjoşi care făceau de gardă în jurul misiunii. Oameni înalţi şi puternici, îmbrăcaţi în veşminte stălucitoare, cu spade în mâini. Atunci li s-a făcut frică plecând şi neîntorcându-se pentru că se temeau de acei luptători care apărau misiunea. Reverendul Patton a fost convins (şi nu a ezitat să o scrie) ca îngerii au fost cei care l-au protejat pe el, pe  soţia lui şi opera misionară începută în acea ţară îndepărtată.

Ghetuta roz

Este vorba despre o femeie care, împreună cu soţul ei, şi-a dorit foarte mult să aibă un copil şi tot nu reuşea să rămână însărcinată. Femeia făcea parte dintr-un grup de cântăreţi care călătoreau şi cântau la diferite evenimente. Celelalte femei din grup au început să o îndemne: “Când ajungem la partea din program în care ne prezentăm fiecare şi spunem câte ceva despre noi, ar trebui să le spui oamenilor că te străduieşti să ai un copil şi să le ceri să se roage pentru tine în această direcţie.” Grupul respectiv nu interpreta cântece religioase, iar în acel moment cântau pentru o şcoală – dar femeia s-a hotărât să facă aşa cum a fost sfătuită. Şi de atunci încolo, a rugat pe fiecare om pe care l-a întâlnit să o ajute cu rugăciuni.

Într-o zi, a plecat împreună cu mama ei în Kansas City, în vizită la sora ei, care era studentă acolo. Toată ziua au alergat prin oraş cu treburi. De fiecare dată când coborau din maşină, fata apăsa butonul de închidere centralizată, deoarece era pericol de furt. În timpul nopţii, a început să plouă. Dimineaţa următoare, fiindcă tot mai ploua, au alergat prin parcare până la maşină.  Când mama s-a urcat în spate, a descoperit pe banchetă o ghetuţă roz tricotată şi a întrebat uimită: “Oare cum a apărut aici?” Toate trei au început să se mire: cine putuse să o pună acolo? Şi cum au făcut asta? Ştiau că maşina fusese încuiată automat. Poate că cineva a văzut-o pe jos şi a ridicat-o – dar atunci cum de nu era udă?

Continuau să se uite uimite la ghetuţă, când femeia a remarcat: “Se afla pe banchetă ca şi cum ar fi fost pusă intenţionat acolo.”

În weekend-ul acela s-a potrivit să fie sărbătorită Ziua Mamei şi ea a aflat că este însărcinată. Nouă luni mai târziu, a născut o fetiţă, desigur. Deoarece, spunea ea, ar fi trimis Dumnezeu o ghetuţă roz pentru un băiat?

Ajutor angelic uluitor

Unul dintre fiii noştri conducea maşina spre Chicago, pentru a petrece Crăciunul cu noi. Vremea se înrăutăţise deja de câteva zile. Crăciunul cădea într-un weekend în anul acela şi cred că era miercuri când soţul meu i-a sunat pe copii şi i-a rugat să nu vină cu maşina. Desigur că avertismentele meteorologice nu au cum să-i influenţeze pe tinerii de 21 de ani. Copiii s-au decis să vină totuşi, aşa că cele mai rele temeri ale mele s-au adeverit. S-au impotmolit undeva în afara unui orăşel din Indiana, în plină noapte. Erau -30°C, iar ei stăteau acolo, gândindu-se ca în scurtă vreme vor muri.

Dintr-o dată, o licărire de lumină a apărut exact în spatele lor – farurile unui camion. Omul respectiv ieşise la două dimineaţa – oricât de surprinzător poate părea acest lucru – să-i întrebe dacă au nevoie de ajutor şi dacă să-i ducă înapoi în orăşelul prin care tocmai trecuseră. Şi i-a ajutat. În momentul în care au ajuns într-un loc în care erau deja în siguranţă şi au ieşit să-l întrebe pe om cât îi costă, au constatat că acesta dispăruse cu camion cu tot şi, în plus, nu se zăreau nici un fel de urme pe zăpadă. Maşina fiului meu stătea pur şi simplu acolo, singură, la fel de îngheţată cum fusese cu 20 de minute mai înainte.

Când fiul meu a ajuns acasă nu mi-a relatat nimic şi acesta a fost primul indiciu pe care l-am avut despre cum reacţionează oamenii atunci când sunt atinşi de ajutorul divin; încercăm să facem presupuneri despre ce s-a petrecut şi căutăm în minte diverse explicaţii care să se potrivească cu ceea ce cunoaştem deja din experienţele noastre. Şi acesta era procesul prin care trecea şi Tim. Tot întorcea problema în mintea lui, întrebându-se cum a fost posibil aşa ceva. Abia după patru săptămâni, timp în care nu a putut încadra evenimentul în nici unul dintre tiparele cunoscute, mi-a povestit şi mie.

Partea interesantă s-a dezvăluit când l-am întrebat: “Pe la ce oră a venit omul acela?”, iar el a răspuns: “E singurul lucru pe care-l ştiu sigur. Nu prea sunt sigur pe multe lucruri din noaptea aceia, dar ştiu sigur că era două fără un sfert”. Ei bine, aceasta însemna că la mine era atunci unu fără un sfert, pentru că fiul meu era în Est, iar eu eram în partea centrală a ţării. Stăteam la fereastră şi-l aşteptam; era deja în întârziere cu cinci ore. Şi atunci mi-am simţit spiritul înălţându-se. M-am auzit rostind: “Doamne, trebuie să trimiţi pe cineva. Te rog din tot sufletul să le trimiţi pe cineva să-i ajute. Pentru că nu ştiu dacă aş putea suporta ca ei să păţească ceva. Te implor, trimite pe cineva.” Nu mă mai rugasem niciodată în felul acesta. Deci, mi-am dat seama că i-am cerut ceva lui Dumnezeu şi Dumnezeu mi-a îndeplinit promt ruga!

Dar pe cine a trimis? În lunile următoare am căutat să dau de urma camionagiului. Am contactat poliţia din statul acela şi mi-au spus că nu au avut maşini de salvare pe traseu în noaptea aceea. Am sunat câteva companii particulare de camioane, dar nimeni nu ştia nimic despre acest episod. Şi nici nu era plauzibil: de ce să părăsească un camion siguranţa unui oraş, pe o vreme cumplită ca aceea, în plină noapte? Astfel că nu mi-a mai  rămas decât să presupun că a fost o intervenţie angelică.

Joan Wester Anderson, SUA

Îngerii în diverse traditii ale lumii

Primele dovezi ale credintei în existenta îngerior le avem chiar din timpurile asiro-babilonienilor, unde fiecare zeitate avea si emisarul ei. Acestea erau fiinte înaripate care străbăteau cerul pentru a ajunge pe pământ, având deci rolul de mesageri ai zeităților.

Exista si credinta că fiecare fiintă are o divinitate protectoare. Acestea erau fiinte subtile cu puteri paranormale ca un fel de ambasadori ai oamenilor pe lângă zeităti, dar care îi abandonau dacă se comportau urât, iertandu-i dacă se îndreptau.

În Persia, găsim o lume spirituală divizată în două mari sectoare, ce sunt opuse una celeilalte: principiul binelui ăi al răului. Principiul binelui este slujit de o clasă de fiinte divine, numite “Fravashi”, care din multe puncte de vedere ne reamintesc de îngeri. Fiecare om are o astfel de fiintă divină, care îl protejează si care îl ajută să lupte împotriva influentelor demoniace.

Si în traditia Extremului Orient regăsim existenta fiintelor angelice si demoniace, care formează o vastă si complexă cosmogonie.

Cât priveste India, de exemplu, încă si în ziua de astăzi după secole de traditie vedantică, Universul este conceput ca o ierarhie de forte de toate tipurile. Aceste forte sunt permanent în actiune, fiind si până astăzi venerate de multi oameni credinciosi. Ca mărturie stă si bogata iconografie care acoperă templele indiene.

Alături de numerosi zei si zeite, regăsim o multitudine indescriptibilă de zeităti secundare, îngeri si demoni, spirite ale naturii, divinităti ale aerului, monstrii pământului. In literatura hindusă găsim nenumarate povestiri despre continua luptă între îngeri si demoni.

Atât buddhismul cât si brahmanismul, care au ajuns până în Tibet, Java si Cambogia, sustin existenta a numeroase creaturi subtile care sunt prieteni ai omului si care se opun răului si tuturor fiintelor orientate negativ.

În Birmania si Pakistan se vorbeste despre existenta unor entităti numite “nats” care trăiesc în interiorul fiintelor umane. Ei consideră că există un număr infinit de astfel de fiinte, având diferite misiuni. Prezenta lor, care uneori poate fi observată, este în general benefică, dar pentru a mentine protectia lor se consideră că este necesară realizarea cu consecventă a anumitor ritualuri special consacrate acestor fiinte. Există si “nats” malefici. Putem spune că mai ales în traditia Extremului Orient, dar si în traditia occidentală, regăsim prezenta îngerului protector.

Cuvântul înger (angel) derivă din termenul grec “aggelos”, care înseamnă “mesager” si care s-a transmis ulterior limbilor de provenientă latină sub forma de “angelos”. Dar în Grecia antică termenul avea o conotatie mai limitată, indicând zeitătile protectoare ale defunctilor: Ermete, care era ghidul si Artemide, zeitatea infernului si Zeus (numit “agazos aggelos”, adică “înger bun”), zeul suprem.

În mitologia greacă si în special în celebrele poeme homerice, găsim zeităti care au functii foarte asemănătoare îngerilor din traditia noastră. De exemplu, Atena, în primul Cântec din Iliada actionează si îl protejează pe Ahile într-o manieră care se aseamănă foarte mult cu modul de a actiona a-l îngerului din traditia crestină.

Fiinte înaripate, intermediari între cer si pământ, ce acompaniază si scrierile misticilor sufixi, viziunile samanilor, legendele indienilor americani si cum am văzut deja hinduismul si buddhismul. Astfel că, putem spune că nu există religie a Terrei care să nu fi vorbit despre prezenta si rolul îngerilor.

PRECIZĂRI EGW

Îngerii au existat înainte de crearea omului; căci, atunci când au fost puse temeliile pământului “stelele dimineţii izbucneau în cântări de bucurie şi fiii oamenilor scoteau strigăte de veselie”. Iov 38,7… Prin natura lor, îngerii sunt superiori oamenilor, căci psalmistul spune că omul a fost făcut “cu puţin mai prejos decât îngerii”. Psalmii 8,5

Scriptura ne prezintă informaţii cu privire la numărul, puterea şi slava fiinţelor cereşti şi legătura lor cu guvernarea lui Dumnezeu şi, de asemenea, cu privire la relaţia lor cu lucrarea de mântuire. “Domnul şi-a aşezat scaunul de domnie în ceruri şi domnia Lui stăpâneşte peste tot”. Şi, spune profetul, “am auzit glasul multor îngeri în jurul tronului”. În prezenţa Regelui regilor “stau îngeri care excelează în putere”, “slujitori ai Săi, care fac voia Lui”. Psalmii 103,19-21; Apoc. 5,11

Zece mii de ori zece mii a fost numărul mesagerilor cereşti, văzuţi de profetul Daniel. Apostolul Pavel vorbea despre ei ca despre “adunarea în sărbătoare a îngerilor”. Daniel 7,10; Evrei 12,22. Ca soli ai lui Dumnezeu, ei merg înainte şi se întorc precum “fulgerul” (Ezechiel 1,14), atât este de orbitoare slava lor şi atât de iute este zborul lor. Îngerul care a apărut la mormântul Mântuitorului, având înfăţişarea “ca fulgerul, iar îmbrăcămintea albă ca zăpada” i-a făcut pe străjeri să tremure de frica lui şi “au rămas ca nişte morţi”. Matei 28, 3. 4

Când Sanherib, trufaşul asirian, L-a ocărât şi hulit pe Dumnezeu şi l-a ameninţat pe Israel cu nimicirea, “în noaptea aceea a ieşit îngerul Domnului şi a ucis în tabăra asirienilor o sută optzeci şi cinci de mii de oameni”. A nimicit pe “toţi vitejii, domnitorii şi căpeteniile” oştirii lui Sanherib. “şi împăratul s-a întors ruşinat în ţara lui”. 2 Împ. 19, 35; 2 Cron. 32,21

Îngerii sunt trimişi cu misiuni de har pentru copiii lui Dumnezeu. La Avraam, au fost trimişi cu făgăduinţele binecuvântării; la porţile Sodomei, ca să-l elibereze pe neprihănitul Lot de la o pieire iminentă; la Ilie, când era pe punctul de a muri de oboseală şi de foame în pustie; la Elisei, cu care şi cai de foc, înconjurând micul oraş în care acesta era împrejmuit de duşmanii săi; la Daniel, în timp ce căuta înţelepciune divină la curtea împăratului păgân şi atunci când a fost dat ca pradă leilor; la Petru, când era sortit morţii în temniţa lui Irod; la cei întemniţaţi în Filipi; la Pavel şi tovarăşii lui, în noaptea cu furtuna de pe mare; spre a deschide mintea lui Corneliu pentru a primi Evanghelia; spre a-l trimite pe Petru cu solia mântuirii la străinul dintre neamuri – în acest fel, îngerii din toate veacurile au slujit poporului lui Dumnezeu.

Astfel, poporul lui Dumnezeu, expus puterii înşelătoare şi răutăţii neobosite a prinţului întunericului şi în conflict cu toate forţele răului, este asigurat de paza neîncetată a îngerilor cereşti. Această protecţie nu este asigurată fără a fi necesară. Dacă Dumnezeu a dat copiilor Săi făgăduinţa harului şi a protecţiei Sale, acest lucru se datorează faptului că aceştia au de întâmpinat agenţi puternici ai răului – agenţi numeroşi, hotărâţi, neobosiţi, a căror răutate nu poate fi trecută cu vederea sau ignorată fără a se expune riscului.

(Din cartea Adevărul despre îngeri – EGW)

SI ÎNGERII PLÂNG

Si îngerii plâng când răul se-arată

Si suflă să stingă cărbunii din vatră,

Lăsând numai fumul să înlăcrimeze,

Profetul ce vrea, pe genunchi, să se-aseze.

Si îngerii plâng când văd întristare,

Când fiii luminii, loviti de teroare,

Se zbat între flăcări, să fie ca Hus,

Prinos de izbândă, si dar, lui Isus.

Da, îngerii plâng când moare pământul

Si bate furtuna durerii si vântul…

Păi cum să nu plângă când multi rătăciti

Se pierd în furtună, de diavol trăzniti.

O, câtă durere!… Plâng mamele toate

Dorind revederea cu miez de dreptate…

Plâng solii trimiti, pe nedrept refuzati,

Iar îngerii plâng, ca afară-s lăsati!

Ce vreti? Ce doriti? Când lumea cea mare

Vulcanic se-agită, dorind confruntare?

Un colt de franzelă si două sarmale,

Credinta în moaste de două parale?

Îsi strigă profetul din nou a trezire…

E timpul să-ti pui, în seif, doar iubire!

Mai lasă-i încolo de bani… nu ti-ajung?

Mai bine ai plânge că… îngerii plâng!

DACĂ

Dacă nu erai acolo

Când am vrut să trec un drum,

Eram azi o amintire

Într-un dormitor comun.

Dacă nu erai acolo

Când în apă mă zbăteam

Nu eram astăzi profesor

Ci o scoică în ocean.

Dacă nu erai acolo

Când masina a luat foc,

Azi eram précis cenusă

Sau nu mai eram deloc.

Dacă nu strigai la mine

Ca să ies din Babilon,

Nu aveam făgăduinte

Cu stampilă de Sion.

Doamne Sfinte, slavă Tie

Că-n pustiul zdrobitor

Ai trimis, să-mi fie bine,

Îngerul ocrotitor!

ÎNGERULUI MEU

 

 

 

 

Viata mea este absolut sigură

Când păsesti alături de mine…

Chiar dacă nu-ti văd chipul,

Îti simt fosnetul hainelor

Si adierea iubirii.

 

Nu merit atâta grijă din partea ta

Si totusi…

Nu-ti deslipesti niciodată privirea

De la drumul meu…

Mă păzesti în fiecare clipă

Cum îsi păzeste maica pruncul…

 

Când alerg spre locuri interzise,

Te asezi de-a curmezisul drumului,

Cum ai făcut cu Balaam,

Atunci în Canaan,

Si-mi tai elanul spre pierzare

Si plângi, pentru mine, cu disperare.

 

Când pornesc hotărât pe drumul îngust,

Te bucuri,

Ca un copil pentru jucărioară,

Ca gospodina, când are de toate-n cămară…

Ca o fată îndrăgostită care

Primeste drept suvenir, sărutare.

 

Stiu… necazurile pe care si le ofer

Sunt mai numeroase decât bucuriile…

Dar… am să mă străduiesc mai mult…

Să ascult…

Ca fericirea ta, de a mă vedea mântuit,

În lumină,

Să fie deplină.

 

Esti în fiecare clipă alături de mine,

Îngerul meu!…

Nu te văd dar te simt si te-admir…

Tie îti datorez că mai văd, că respir!

De aceea prea-măresc în rugă

Pe Cel ce mi te-a trimis, suvenir…

 

-GJ-

 

DE MÂNĂ CU TINE

De mână cu tine, mă simt apărată,

Mă simt împlinită, purtată spre bine…

Nimic nu mai doare când sunt asaltată,

Pe drumul spre mâine, de chinuri meschine.

Prezenta ta, înger, cu aripi perene,

Aduce iubire în cântecul meu,

Aduce lumină în irisi, sub gene,

Curaj când războiul e mare si greu.

Când vii si-mi zâmbesti, tristetea dispare

Iar singurătatea cu rude-n robie,

De ciudă, aleargă-n pustie si moare

Când tu mă înalti cu gându-n vecie.

Nu tremur de văd ghilotina barbară

Si nu cer pomană când pietrele dor…

Mă-nalt în credintă spre cer, solitară,

Chemând mântuirea să-mi fie décor.

Gândesc… De n-ai fi, ce greu as petrece

Cuptorul încins sau groapa cu lei…

Dar mâna ta bună, de groază mă trece

Dând sens asteptării si pasilor mei.

Mă simt mult iubită si învingătoare,

Iar dacă respir, un parfum îngeresc,

E pentru că tu mă ridici în splendoare…

O, înger trimis de Isus… MULTUMESC!

Parabola experientelor

S-au întâlnit la margini de cărare

Ca doi drumeti, ca doi concetăteni…

Si povestind cu patos, fiecare,

Păreau doi întelepti atenieni.

Unul a spus: Ti-as povesti vecine,

Ce mi s-a întâmplat în curba asta…

Treceam, ducând butoaie cu măsline

Si dintr-o dată m-a lovit năpasta…

S-a răsturnat căruta peste mine

De m-a turtit… mi-am revenit târziu…

Dar n-am nimic, mă simt destul de bine,

E o minune că sunt încă viu!…

Prietene, răspunse partenerul,

Ce se oprise pentru discutat…

Sunt onorat si iată, slăvesc cerul,

Că sunt un mare privilegiat…

Eu dacă-si spun a mea experientă,

Précis rămâi pe gânduri si uimit

As fi un abur, fără consistentă,

De nu ti-as spune cât sunt de iubit!

Eu trec mereu prin curba asta mare

Cu calul si căruya încărcată…

Dar fii atent, minune zdrobitoare…

Eu nu m-am răsturnat chiar niciodată!

Păi ce minune ar putea să fie

Mai mare, mai de pret, mai importantă?

Ca a păti pe lângă tragedie

Ca pasărea colibri prin turnantă?

Se pare că aceste relatări

Au promovat asa învătăminte,

Încât ce doi, gândind la întâmplări,

S-au regăsit păsind fără cuvinte.

…………………………………………………..

Doar undeva la margini de cărare,

Dacă priveai prin ochi de-ntelepciune,

Vedeai doi îngeri cu vesmânt de soare

Stand pe genunchi, frumos, la rugăciune.

TREI ÎNGERI

Pe insula pustie a Patmosului trist

Profetul stă si-asteaptă cu gândul optimist…

Priveste, scrutând cerul si-apoi întinsa mare

Sperând să se arate răspunsul la-ntrebare…

Prea frământat de-atâtea probleme dificile

Cu inima cuprinsă de dorul altei zile,

Profetul se înaltă în fum de rugăciune

Cerând o dezlegare, o vorbă, o minune…

Si iată, de sub ceruri, strigând spre continente

Apar trei îngeri sprinteni, în mâini, cu pergamente.

Sub aură sublimă, sfidând apostazia,

Aduc o veste mare din partea lui Mesia…

Pe rând îsi strigă crezul ce-animă imnul lor

Scriind pe cer scrisoare despre Mântuitor,

Scrisoare deslusită, chiar dacă-i profetie,

Motiv de pocăintă si drum spre vesnicie.

Profetul întelege că îngerii vorbesc

Despre un timp anume si-un plan Dumnezeiesc…

Strigările sunt sfinte, pline de pasiune,

Si pot fi însusite prin post si rugăciune…

Ioan stă si le scrie ca toate să rămână

Dovadă că iubirea, spre om, întinde-o mână

Dovadă că chiar Tatăl vrea idolii-n eclipsă

Ca oamenii să poată scăpa de-Apocalipsă.

Întâiul înger strigă cu glas de biruintă

Principiu de-nchinare si viată de credintă:

“Temeti-vă de Domnul, cântati si dati-I slavă

Că ceasul judecătii vine fără  zăbavă!

Dati închinare sfântă Stăpânului zidirii,

Celui ce ne-a dat viată prin Planul Mântuirii!

Doar Lui I se cuvine psalm nou de multumire

Pentru atâtea daruri lăsate din iubire!”

Apoi, al doilea înger a trîmbitat cu har

Despre căderi masive si jertfe în zadar…

Cândva babilonia cu miez în Babilon

Îsi etala mândria de zeu Poseidon…

Dar cum mândria merge cu piedica de mână

Doar opera Nabuco avea să mai rămână…

Sistemul idolatru avea să se dărâme

Si-avea să facă valuri cum valul face spume…

Al treilea înger, sigur, cu zel misionar

Purtă si el solia prin lumea de amar…

“Dacă un om se-nchină, umil în fata fiarei,

Icoanei ei de demon, si dă onor tiarei,

Si de primeste semnul pe frunte sau pe mână

Dorind ca-n lupta vietii, cu Fiara să rămână,

Va bea o cupă plină de-amar si-apostazie

Sorbind blestemul mortii, cea pentru vesnicie!”

Sunt îngeri cu vesti bune, aducători de pace,

Si îngeri cu vesti triste si amintiri sărace…

Sunt îngeri blânzi, prieteni, statornici slujitori,

Si îngeri ce duc ruga spre cer, mai sus de nori…

Iar dacă sunt si îngeri, misionari cucernici,

E semn că sus în ceruri, vor merge doar cei vrednici…

Te-ntreabă Domnul vietii, prezent aici de fată:

N-ai vrea să fii un înger aducător de viată?

Program conceput de Gina Jercan

Poezii: Jercan D  Alexandru

< Anterior		Următor >