
„ În pas cu fericirea!”
În pas cu fericirea
am privit pentru prima oară cerul ,
atunci când clipele se scăldau în farmecul zorilor,
iar fluturii zburau prin aerul proaspăt
al bucuriilor...
În pas cu fericirea
am trăit dincolo de sabia de foc a îngerilor,
atunci când făgăduinţa biruinţei
a străfulgerat depărtările,
mântuirea avea să ne coloreze altfel
orizonturile...
În pas cu fericirea am înaintat
prin arşiţa pustiului,
atunci când spinii păcatului ne-au înţepat mâinile,
valurile mărilor nu au putut opri niciodată
marşul biruinţelor...
În pas cu fericirea
am călătorit cu plăcere în lumea Scripturilor,
atunci când voci străine încercau să ne fure inima
eroii de pe filele Bibliei
ne-au luminat prin vieţile lor
drumul spre înălţimile Orionului...
În pas cu fericirea
am privit cu bucurie spectacolul unic
de pe câmpia Betleemului,
atunci când păstorii priveau cu uimire
hainele îngerilor
şi ascultau fermecaţi imnurile dăruite pământenilor...
În pas cu fericirea
am urcat împreună cu mulţimea Muntele fericirilor,
ocazia plină de lumină în care Isus
a răscolit inimile pământenilor,
nimeni nu se gândise că Mesia va schimba
ordinea firească a sentimentelor...
În pas cu fericirea
am păşit tăcuţi în Grădină,
locul în care lacrimile au devenit sânge,
acolo unde Fiul lui Dumnezeu,
într-un gest de inegalabilă dăruire,
a băut până la drojdii paharul suferinţei...
În pas cu fericirea,
urmând cu inima frântă Lumina,
am poposit cu trupul şi iubirea
pe dealul Căpăţâna,
acolo Dumnezeu a suportat durerea şi ruşinea,
mântuirea a devenit acum speranţa omenirii...
În pas cu fericirea
L-am privit pe Isus biruind stăpânirea întunericului,
atunci când glasul puternic al îngerului
a învins porţile mormântului,
au tremurat de frică îngerii răului,
au tresăltat de fericire fii oamenilor...
În pas cu fericirea
am înfruntat vitregia vremurilor,
atunci când alergam pe străzile nopţilor,
dar însetaţi de apa vie din izvoarele cerurilor
şi impresionaţi de lacrimile îngerilor...
În pas cu fericirea
vom fi conduşi în curând
de către Împăratul împăraţilor
acolo unde Fratele nostru mai mare
ne-a pregătit locaşurile unde ne vom petrece veşniciile...
În pas cu fericirea
ne vom pleca pe genunchi la tronul Tatălui,
vom aşeza inimile noastre la picioarele Mielului
şi vom aduce laudă pentru veşnicii Creatorului!
În pas cu fericirea
privim cu bucurie strălucirea stelelor,
acum, când este gata să se audă
ultimul sunet al clopotului harului,
înainte de a începe ziua cea mai frumoasă a mântuiţilor...
”În pas cu fericirea!”poate fi ultima chemare a cerului...
Cine este gata să audă ultimul clopot al harului?...
Gabriel Neagu
Articole similare
- Cornel Darvasan - O prapastie de netrecut (Comorile intelepciunii)
- Cuvantarea a patra a lui Pavel - la Ierusalim in Cetatuie
- Cornel Darvasan - Cine se scuza se acuza (Comorile intelepciunii)
- Cornel Darvasan - Mirele care parca nu mai vine (Comorile intelepciunii)
- Cornel Darvasan - Cand strigi si nimeni nu te aude (Comorile intelepciunii)
| < Anterior | Următor > |
|---|







Incarc poll...




