Spre Betleem...

Prin nămeţii vremurilor,

amestecat printre păstori şi magi,

caut în bezna necunoaşterii Betleemul...

Picioarele, se mişcă tot mai greu

prin troienile păcatului,

ochii, orbiţi de culorile perfide ale ispitelor

nu mai reuşesc să descifreze tainele cerurilor...

Urechile,şi ele acoperite de zgomotele oamenilor,

nu mai pot auzi cântecul îngerilor

pe dealurile Betleemului...

Sufletul meu, porumbel călător,

se opreşte la răspântîi de stele,

Pruncul de sus este doar una din ele...

Dar cum să-L găsesc într-o lume plină de-ntuneric?

Dezamăgită de atâta lipsă de lumină,

inima mea şi astăzi suspină,

dar pe cine să strige şi cine s-audă

când lumea tot mai adânc în păcat se afundă?

Doamne ,vreau cu toată fiinţa să vin astăzi la Tine,

dar singur nu fac altceva decât să umbresc

dragostea-Ţi divină...

Coboară,Tu,în viaţa mea

şi adu mai multă lumină...

Distribuiti acest continut