POEM DE PASTE

  Poem de paste (154.0 KiB, 12 hits)
Trebuie sa va inregistrati pentru a putea descarca acest fisier.

La Cina Cea Mare

Se insereaza…

La lumina stelelor tremuratoare

Din umbra soarelui scapatat sub zare

Ierusalimul isi face pentru noapte invelitoare

Dinspre coline strabate parca un vaier

Ceva doare

Ceva trist pluteste-n aer

Ingerii-n cer

Se-nfioara-n vesmintele lor de lumina,

Privesc pe pamant

Regele lor printre oameni

La ultima cina;

Odaia de sus parca asteapta

O mare bucurie, o mare durere

Intr-o tacere inteleapta.

La acest de pe urma popas

Care vor fi cuvintele de bun ramas?

O inima cereasca peste cei dragi se frange

Se plange pe pamant, in cer se plange

De parca de-o vecie tot impreun-au fost

Gasindu-se iar in acelasi tainic rost

Iata, vadra de apa e plina

In ea fantana parca mai suspina;

Ligheanul, stergarul alaturi asteapta si ele

Dar cine sa se plece, sa toarne si sa spele?…

Ca vantu-ncremenit in palmieri

Odaia de sus e plina de taceri.

Sa-ntinda cineva o mana,

Sa faca cineva un pas,

S-aprinda cineva-n priviri o scanteie

Iubirea sa se-auda in vreun glas…

Nimeni niciun gest de dragoste nu face

Se-asteapta indelung, se tace, se tace…

Visand bucuria de a fi impartita

Painea nefranta in sine se-ascunde uimita

Visand sarbatoarea de-a clipoci in pahare

Iertarea…

Vinul nu-si mai poate tine mirarea;

Cineva nevazut

Priveste in suflet pe fiecare

De la unul la altul trece o cutremuratoare intrebare

Cine esti? Cine esti?

Tu care-ntarzii pe fratele tau sa-l iubesti?

O si mai mare tacere se face

Se-asteapta mai adanc

Si mai adanc se tace…

Deodata insa

Un murmur ceresc strabate odaia de sus,

Cineva incinge stergarul

Toarna apa, se pleaca se spele,

E chiar Domnul Isus,

Inima cerului s-a oprit o clipa de uimire;

Pe pamant

Se preda cea mai mare lectie de iubire.

Cine esti tu

Pe talpile caruia

Freamata de dragoste mainile ceresti

Cine esti? Cine esti?

Cine sunteti voi doisprezece manunchi

Pentru care Imparatul maririi

De la unul la altul

Sta plecat in genunchi

Cine sunteti?

Unde va duceti? De unde veniti?

Meritati sa fiti atat de iubiti?…

Introducere

Inca de la caderea in pacat, in gradina Edenului, pe distanta dintre Dumnezeu si om, distanta de pustiu si intuneric, trebuie pregatit un drum pe care El sa poata cobori; noi sa putem urca.

A aruncat Dumnezeu peste abis o punte: pe Domnul Isus, Fiul Sau Jertfit – si asa s-a facut calea noastra spre cer.

In Ioan 3,16 – textul de aur al Bibliei – citim: “Fiindca atat de mult a iubit Dumnezeu lumea, ca a dat pe singurul Sau Fiu, ca oricine crede in El sa nu piara ci sa aiba viata vesnica…”

Pentru sufletul zbuciumat de cate rele se petrec sub soare, textul acesta este un ostrov de pace.

Suna de parca un sol ceresc a fost trimis cu trambita nemarginirii sa spuna cel mai frumos lucru ce poate fi auzit:

“Fiindca atat de mult a iubit Dumnezeu lumea…”

Cum ar fi putut Dumnezeu sa-si masoare iubirea fata de noi, cand caderea noastra era fara masura? Oare harul nu trebuia sa o intreaca mai mult?…

Niciodata nu vom sti cat de jos am cazut, si cata iubire trebuia pentru salvarea noastra!…

Tema Nr.1

Sub povara pacatelor mele, chipul Tau, Doamne, nu mai avea nici frumusete nici stralucire…

Privind acum, dupa ani la durerile Tale ramane inca peste sufletul meu, atata uimire:

“Omule al durerii si obisnuit cu suferinta,

In locul meu ai fost zdrobit…

Dar ai castigat biruinta?…”

Noi, rataceam cu totii ca niste oi

Inaintea noastra cararile, vaile, erau inchise…

Cine a cunoscut bratul Domnului?

Cine a crezut in ceea ce ni se rostise?

El, vina noastra a purtat-o fara vreo teama

Dar noi, nu L-am bagat in seama!…

…Am ramas departe, nepasatori privindu-I amarul

Cine a stiut ca pentru noi pretul era Calvarul?…

In fata acestei maretii raman inca asa de uimit

Abia-acum, dupa ani, am inteles, Doamne

Cat de mult, cat de mult m-ai iubit!…

Tema Nr. 2

Trece prin Ghetsemani, in racoarea si linistea noptii… Ingenunchiat, sta Printul Universului fara vreo vina-n fata mortii…

E atata tacere…

Pamantul parca asculta si nu vrea sa tulbure clipa cea grea de durere…

In noaptea acesta, luna parca e patata de sange

Undeva in Roma, cineva inca mai plange…

Doar ucenicii dorm…

Incremenite, stelele de sus, privesc agonia Creatorului lor, ISUS…

Spre fruntea Lui, palmieri si maslini se-nchina;

Si in soaptele rugii, fiecare frunza suspina

“Tata!…Daca este cu putinta, departeaza paharul acesta de la Mine!…

Inima Mi se tulbura, ochii se-ntuneca

Nu pot suferi despartirea de Tine!…”

Gandul acesta coborase sufletul lui Isus

Intr-o intristare de moarte…

Cat este de singur…

Nu e nimeni sa-L mangaie,

Toti sunt departe

Imagini se intretaie in fata Lui, sau, se rastoarna

Dureri si lacrimi in paharul Lui mai toarna

In umbra lor, El vede un convoi mergand incet,

Spre miazanoapte, zareste chipuri cunoscute, mahnirea de pe fetele lor tradeaza condamnarea la moarte…

Induiosat de acesta scena ISUS plangea…

Soarta acestei lumi era in mana Sa

Si ochii-n lacrimi Ii plutesc mereu…

Prin fata Lui atat de intristat treceam si eu!…

Cand, fara murmurare paharul pan’ la capat il bau,

Prin fata Lui, strain, pribeag treceai si tu!…

Si cand in ruga palmele intinse apoi,

Prin fata Lui, nemangaiati treceati si voi!…

Treceam si noi!…

…Sub caldura soaptelor rugii, Gradina Ghetsemani se mistuia…

“Parinte al Meu! Vegheaza peste cei ce au trecut prin fata Mea!…

Cu Mine, insa, faca-se voia Ta!…”

Sa nu atipim

Domnul Isus nu a cerut

Niciodata, nimic, nimanui

Pentru Sine;

Poate doar…

Atunci cand a zis ucenicilor

“Ramaneti aici si vegheati impreuna cu Mine”…

Il durea noaptea Ghetsemanilor

Cand se lupta pentru noi

Din moarte sa ne scape;

Si voia un strop de mangaiere,

Voia ca, cineva dintre oameni

Sa-I fie aproape…

FIUL LUI DUMNEZEU

Cerea de la ei o farama de bine:

“Ramaneti aici si vegheati

Impreuna cu Mine!…”

Dar nici macar acesta dorinta

Spusa atat de trist si de bland,

Nu I s-a implinit.

Cei trei ucenici au adormit.

In Sanctuarul din cer

DOMNUL ISUS face acum expiere;

Este vremea marilor hotarari.

Ni se cere si noua un ceas de veghere,

Pana ce binele va birui deplin

Doamne, ajuta-ne sa nu atipim…

In Ghetsemani

In Ghetsemani,

Paharul durerii tacut astepta

Am turnat fiecare vina noastra in el

Si-am trecut mai departe,

Doar Isus a ramas intristat ca de moarte

In noaptea tarzie

Sa-l soarba

In toata durerea pustie.

Cedrii se pleaca

Sa-I mangaie fruntea de sange,

Se clatina pamantul

Sub cerul ce plange;

Unde sunt cei ce strigau osanale?…

Ramas-au numai trei

Si-au adormit si ei…

E singur…

Am turnat fiecare

Vina noastra-n paharul durerilor Lui

Si-am trecut mai departe;

O soapta pentru Fiul durerii

De-ar spune cineva

O singura soapta…

E singur…

Am turnat fiecare vina noastra

Si-am trecut mai departe…

Si-am trecut mai departe…

Comemorare – Fragmente

“… Se-ntorc chiparosii

cu frunzele lor adunand Ghetsemani…

Ne cheama o soapta de har

spre noaptea aceea deplina

Peste paharul durerii ceresti

istoria nostra isi scutura anii

Inima, de unde astepti

razele tale de dor si lumina?…”

“…Se-ntorc palmierii si cedrii

cu fetele lor catre cruce

Prin crengile lor, martore,

sa curga suprema iubire!

Inima, o mie de drumuri te striga

incolo te vei duce?…

Mai stii singuraticul drum

ce suie spre Marea Jertfire?…”

Paharul Lui si paharul meu

In lacrimi me plec peste umarul Lui

Privind la paharul cu gust amarui…

El staruie-n mana slabita de chin

Lucind peste neguri cu spaime ce vin

… lucirea paharului negru!…

De ce sovaie oare cu bratul intins?…

De ce in genunchi, ISUS, geme stins?…

Ah, ce fierbe acolo? Ce spumega-n el

De picura viata Divinului Miel

Cerand sa nu guste paharul?…

Cumplita tradare, sarutul ciudat

Si pumnul izbindu-l si spinii pe cap,

Batjocora, biciul si crucea prin glod,

Si moartea ceruta cu guri de norod…

Se-amesteca-n spuma din cupa…

Acolo, pacatele mele se vad…

Pacatele lumii si-un strasnic prapad!…

Vin demoni in juru-I ca pasari in stol

Iar TATAL, cu fata intoarsa-n simbol

E culmea durerilor crunte!

……………………………………………………………………………….

Dar FIUL il soarbe cu drojdii cu tot!…

…Sa nu-mi iau paharul si eu, sa nu pot?

Cu mainile-n tremur spre gura il port

Si beau cu tarie de tainic resort

Paharul durerilor mele…

Tema 3

…Noaptea acesta invaluia Muntele Maslinilor in tacere…

In Ghetsemani peste agonia lui Isus, mai zaboveau clipele adanci de durere…

Trecusera cateva ore de cand spusese ucenicilor Sai plini de iubire:

“Adevarat va spun, ca in noaptea acesta, toti veti gasi in Mine o pricina de poticnire…”

Numai Petru se grabi sa raspunda indata:

“Doamne, eu nu te voi parasi niciodata!…”

“Voi veghea totdeauna peste faptura Ta!..”

Dar, ce dovada!

Acum, in clipele cele mai grele, Petru dormea…

Si, chiar inainte de a canta cocosul spre zori

Petru se va lepada de trei ori…

Iata, spre gradina se aproprie o gloata mare! Pe fetele ucenicilor e teama, e atata mirare…

Invatatorul lor in mainile multimii se lasa legat! … Cate sperante spulberate pentru ei!… Necajiti, cu fetele triste, la casele lor au plecat!…

Dar Petru a urmat de  departe pe Mantuitorul

Si cand in curtea marelui preot intra tot poporul se strecura si el printre aprozi, ca sa vada sfarsitul…

Petru – biruitorul era acum, biruitul!

Privind umilirea pe care linistit  Isus o suporta, Petru isi recunoscu neputinta…

Unde era acum dreapta sa?…

O slujnica, spuse vazandu-i tacerea:

“Erai si tu cu-Acest ISUS din Galileea!”

“Erai si tu cu ucenicii Lui!…”

Spuse si alta aratandu-l soborului:

“…Nu mai incape indoiala

Nu mai este ocol

Despre lucrul acesta, chiar vorba te da de gol!”…

Si Petru, jura mintind pentru a treia oara:

“Nu cunosc pe Omul acesta…nu L-am vazut niciodata!…”

Dar, chiar in clipa aceea s-a auzit cocosul cantand!…Pentru Petru, clipa e crunta…

Iata-l afara plangand…

Amintirea cuvintelor lui ISUS inima-i sfasia

…Cine, cine va ierta greseala sa?

De ce s-o fi lepadat Petru?…

De ce s-o fi lepadat Petru

De Domnul ISUS?…

E greu de inteles,

E greu de spus.

Poate de rusine?…

De rusine? Cum de rusine?

Nu a zis el:

“Daca toti te vor parasi

Eu voi ramane Doamne, cu Tine?…”

Sau poate de frica?…

Nu, nici de frica;

Petru era curajos,

Nu stiti?

Cand a vrut sa-L apere pe Domnul,

Repede sabia si-a scos…

Atunci, de ce s-o fi lepadat Petru

De Domnul ISUS?…

Va spun eu:

Nici de frica, nici de rusine

Petru avea prea mare incredere in sine

El nu era umilit,

Deaceea pacatul l-a biruit.

Deci noi, sa nu zicem ca Petru,

Cu ingamfare:

“Te voi urma oriunde

Mai mult decat oricare…”

Ci sa zicem mai bine:

“Doamne, ajuta-ne Tu,

Sa Te urmam numai pe Tine!”…

Tema Nr.4

Erai un carturar iscusit; stiai atatea lucruri bune!

Dar iti placea stralucirea argintului si bunul tau nume

Pentru tine, puterea lumii era banul

si numele ti-era: IUDA ISCARIOTEANUL!…

Iti mai aduci aminte cand ai venit la ISUS?…

Comorile lumii erau pentru tine mult mai presus

Credeai negresit ca alaturea de Domnul vei mai aduce cativa galbeni in punga ta…

Ca atunci, cand Maria, intr-un gest de iubire, peste picioarele lui ISUS a turnat mirul de nard curat, ca un prinos de multumire…

Vazand lucrul acesta ai spus ca “se face risipa!…”

Iti mai amintesti acesta clipa?…

Erai manios, nemultumit in inima ta

Credeai ca-L iubesti si tu pe ISUS,…dar nu era asa!.

Tema Nr.5

Toate planurile lui Iuda pareau acum spulberate…

In loc de marire, onoare, ISUS vorbea tot mai des despre apropiata Lui moarte!…

Un gand ce nu parea a fi al lui, inima adanc i-o freamata:

“poate va castiga ceva daca pe ISUS va reusi sa-L vanda…”

Si, se lasa in voia blestematei lui minti

Preotilor cei mai de seama Il vandu pe ISUS pentru 30 de arginti!…

Astepta acum nerabdator clipa inserarii

Cand pe fata lui ISUS va pune sarutul tradarii…

Iata-l cum in fruntea multimii la ISUS ajunge

Fata-i e trista, pare ca plange

Cata osteneala!…Ce prefacatorie!…

Fatarnicia lui, ISUS, de mult o stie!…

Inaintand spre el, ii spuse:

“Prietene, ce ai venit sa faci, fa repede!…”

…Noaptea parca ar vrea sa ascunda chipul vanzatorului,

In tribunalul din cer se da sentinta tradatorului:

“Vai de omul acela

prin care Fiul Omului este vandut

Ar fi fost mai bine pentru el

sa nu se fi nascut!…”

Spre ziua, Iuda a aflat ca ISUS fusese condamnat la moarte…

Il auziti? Strigatul Lui se aude de departe

…”Am pacatuit caci am vandut sange curat!….

Eliberati-L pe ISUS, eu sunt vinovat!…”

Auzindu-l preotii i-au raspuns cu dispret:

“Ce ne pasa noua? Doar ai primit un pret !…”

In disperarea ce-l cuprinse, Iuda, toti argintii i-a aruncat

De zgomotul lor, incaperile templului au rasunat…

Caci in ecoul lor Cineva, cerea inapoi pretul Celui nevinovat.

Sa nu fim ca Iuda

Ce urat sa fii ca Iuda, tradator,

Sa-ti vinzi fratii, surorile,

Si sa-ti vinzi propriul MANTUITOR…

Ce urat sa umbli cu ganduri murdare

Sa inseli si sa minti

Pentru cativa arginti…

Ce urat sa fii ca Iuda

Sa dai in mainile rele

Pe CEL Ce S-a plecat

Picioarele sa ti le spele…

Si Iuda nu s-a mai putut pocai

Stim ce s-a intamplat:

‘L-a mustrat constiinta

Si s-a spanzurat…

Cand ne aducem aminte

Doamne ISUSE

Cum ai fost vandut,

Pacatul acesta,

Ni se pare cel mai urat;

De aceea Doamne,

Fereste-le de pacatul tradarii,

De ispita vanzarii!…

Imi amintesc

Doamne, eram si eu printre ucenicii Tai

Imi amintesc plansul Tau, intristarile

Si-n clipe frumoase de seara, pe Muntele Maslinilor

Cantarile…

Pe valurile marii, cu-atata drag

Ma purta dreapta Ta,

Intamplarea acesta

Nu o pot uita…

Barca credintei incepuse sa se incline

Doamne, ai avut atata mila de mine

Dar eu, in Ghetsemani n-am fost in stare sa veghez

Macar o clipa cu Tine!…

Ca nu Te voi parasi niciodata ti-am promis

Fara sa ma gandesc

Ma doare clipa caderii

De ea, mereu imi amintesc!…

Imi amintesc….

In fata lui Pilat

Sta ISUS inaintea lui Pilat

Priviti-L, este nevinovat!…

Lucrul acesta chiar trecatorul il spune,

Dar ce se intampla in curte,

De ce s-a strans atata lume?

Murmurul gloatei este de nestavilit

Un glas se aude: “Sa fie rastignit!”

Pentru cine se-nalta acesta-nvinuire?

Pilat este plin de uimire…

Pentru Omul acesta in Care nu gasesc o vina macar?

Rautatea multimii este fara hotar,

Furia ei se-nteteste mai mult ca niciodata

Amenintari, strigate, urca spre sala de judecata…

Impreuna, fortele intunericului parea ca s-au unit

Dar ISUS, in fata lui Pilat este atat de linistit…

Aratandu-L multimii, guvernatorul spuse:

“Iata Omul, eu nu L-am condamnat

Nu stiu ce rau a facut, …este nevinovat!”

“Sa fie rastignit!” se striga “Elibereaza-l pe Baraba!”

…Norodul nu mai aude…Pilat vorbeste degeaba…

Se vede in vis…o teama nefireasca il cuprinse

Spalandu-se pe maini in fata gloatei, zise:

“…Eu sunt nevinovat de sangele Neprihanitului acesta

Treaba voastra!…”

Si tot norodul a raspuns:

“Sangele Lui sa cada asupra copiilor nostri,

Asupra noastra!…”

Ce blestem groaznic se aude de pe buzele tuturor!…

Cerul intreg asculta…in cartile de aducere aminte…

Se scrie alegerea lor…

Trece ISUS

Trece ISUS iara pe drumul de sange;

Greul pacat inima iara I-o frange…

Oare de ce pana la Golgota sa urce?

Trece ISUS, vino si vezi-L sub cruce!…

Cer si pamant haina tacerii imbraca,

Ingerii toti plini de uimire se pleaca…

Trece ISUS, oare pe cine sa scape?

Trece ISUS, vino si vezi-L de-aproape!…

Noapte-i sub zari, noaptea pacatului oarba

Trece ISUS, cupa durerii s-o soarba

In locul tau; pretul nu-i oare prea mare?

Trece ISUS, vino si vezi-L cum moare!…

Langa cruce

Langa cruce sa stii

Cat de mult te-am iubit

Langa cruce te astept

Din al tau ratacit

Prin coroana de spini

Pragul mortii-am trecut

Ca sa-ti dau inapoi

Tot frumosul pierdut!

Pentru tine-am murit

Ti-am gatit vesnicii

Te astept suflet drag

Langa Mine sa vii

Prin coroana de spini,

Nou Pamant, ceruri noi,

Tot frumosul pierdut

Ti-l voi da inapoi.

Lumineaza spre Calvar

Lumineaza spre Calvar

A iubirii cale,

Ca sa vad ISUSE, iar

Pretul jertfei Tale

Vreau prin sangele-Ti varsat

Sa primesc iertare

Si din lacrima de har

Da-mi rascumparare

Crucificarea

Drumul pana la locul rastignirii

Este departe, afara din cetate

ISUS e obosit, dar pe fata Lui

E inca atata demnitate!…

Crucea este prea grea pentru umerii Sai biciuiti

Se-ngramadesc trecatorii sa-L vada, raman uimiti;

Acesta este OMUL Care facea atatea minuni?!…

Dar unde sunt acuma prietenii Lui buni?…

Nu este nimeni sa-I aline durerea…

Urcusul e pe sfarsite…

Pamantul isi ascunde tacerea…

Priviti, trupul lui Isus intre talhari este rastignit

Tatal Isi intoarce privirea

Cerul a amutit…

Pe la ceasul al noualea

Nori negri se aduna spre Golgota

Se-ntuneca zarea

Zdrobit de priveliste

Soarele isi schimba culoarea

Singurul Dumnezeu este de toti parasit

De pe buzele Lui palide se aud cuvintele:

“…Tata, s-a ispravit!…”

Catapeteasma din templu se rupe de sus pana jos

Printre trecatori se sopteste:

“Cu adevarat, Acesta era HRISTOS!…”

Pamantul se freamata…

Lumina de la zenit se stinse…

Pe crucea de la Golgota

ISUS murise!…

O, GOLGOTA!…

O, GOLGOTA catre tine

Azi privesc inspre CALVAR

Si ma plec in umilinta

Catre tronul cel de har…

Doamne, multa mangaiere

Am din partea lui ISUS
Ai trimis din cer salvare

Pentru omul cel pierdut…

Golgota, Golgota

Minunata-i pacea ta

Prin a lui ISUS jertfire

Sus pe lemn crucificat

Multa pace, fericire

Vindecare am aflat.

Auzirati?…

“……..Privind pretul mantuirii

Peste marginile firii

Codrii stiu sa se framante

Stancile se mira mute

Stiu izvoarele spre zare

Si sa planga, si sa cante:

“Unde-i omul? Unde-i omul?”

“Liniste mormant se face

Totul tace…

“Unde-i omul?”

Parasiti sunt Ghetsemanii

Golgota este pustie

Trista, crucea sta uitata

Trece omul pe alaturi

Si-si sopteste:”altadata!…”

Bun ISUSE, lasa totusi

Cat mai poate fi iertare

Valul Tau de indurare

Si de-ajung pana la Tine

Ruga in plans de suspine

Sau vreun strigat de scapare,

Sa-l primesti pe cel ce striga

Dintr-o prea adanca jale…

El, el rodul Jertfei Tale…

Durere si Iubire

Durere si iubire

Cum nimeni n-a stiut

In pretul Jertfei Tale

ISUSE-am cunoscut

La cruce vom ramane

Uimiti de atata har!

In suflet cum sa-ncapa

Nemarginitul dar?…

La cruce vom ramane

Si-n sangele-Ti varsat

Ne vom spala ISUSE

Vesmantul prea patat…

Indura-Te de noi

Si nu ne lepada

Indura-Te si-mparte

Milostivirea Ta!…

O, Frunte-nsangerata

O, Frunte-nsangerata

Cu rani izvor de chin

Cu spini incoronata

Si cu dispret din plin

Ai fost impodobita

Cu cinste si onor

Si-acum stai umilita

Spre viata tuturor.

In lupta grea si mare

Ai sangerat prea greu

Si-n sfanta resemnare

Ai stat in locul meu.

Prin raza ce straluce

Din cel izvor de chin

Vad calea care duce

Spre-al dragostei camin!

Spre Tine de-azi privirea

Si gandul mi-l indrept…

Viata, mantuirea,

Prin Tine le astept…

Cu spini incoronata

Spre viata Tu Te pleci,

O, Frunte-nsangerata

Slavita fii pe veci!…

IN FATA MARELUI PORTRET

Nu se putea un Chip de cer

Fara de sange?

Ba da, dar deasupra existentei

Ar fi rasturnat in etern

Un glas ce-ar fi intrebat…

“Pentru ce se plange?”

Nu se putea un Chip de cer

Fara cununa de spini

Ce atata priveliste doare?

Ba da, insa atunci un glas

S-ar fi tot auzit de-a lung de vecii

“Pentru ce se moare?”

Nu se putea un Chip de cer

Fara de palme strapunse?

Ba da, se putea, dar in ce rani

Numele noastre ar mai fi fost

De pieire ascunse?

Nu se putea un Chip de cer

Fara de strigat de moarte

Fara de cruce?…

Ba da, dar inima omului

Cum ar fi putut

Din moarte spre viata sa urce?

Nu se putea un Chip de cer…

Ba da, dar atunci, privitorule, tu

Ai fi lipsit…

ISUS si-a luat chipul acesta

Pe care-l privesti

FIINDCA ATAT DE MULT TE-A IUBIT!…

Da, inteleg, cerul are chipul acesta

Cu atat mai frumos, mai maret

Cu cat mi se-arata de moarte iesit

FIINDCA ATAT DE MULT M-A IUBIT!…

FIINDCA ATAT DE MULT NE-A IUBIT!…

IERTARE

Purtam in noi

Vina pacatului cat vecia de mare;

Ca in cea mai trista priveliste

“Moarte” era scris pe fiecare…

Dar in poarta mantuirii, sus de tot

Unde ea atinge seninul

DOMNUL ISUS

A pus piatra cea mai stralucitoare;

O vedeti?

Se numeste IERTARE.

Iertarea nu este un merit,

E o favoare;

Ea ne indeamna totdeauna la ascultare;

Este un dar pe care-l primim

Dupa ce regretam relele noastre,

Dupa ce ne pare rau si ne pocaim.

Ca sa fiu mai aproape de DOMNUL

Ca sa fiu mai aproape de Domnul

Voia Lui s-o-nteleg tot mai clar,

Mi-am mutat restul vietii la cruce

Mi-am intins cortul meu sub Calvar…

Ca s-aud vocea Sa cat mai bine

Sa-nteleg fruntea Lui sangerand,

Am sadit Ghetsemanii in suflet

Si Golgota in fiece gand…

Ca sa stiu pretul Jertfei supreme

Pentru mine trecut prin mormant,

In iubirea cat cerul de mare

Am facut azi cu El legamant…

Porunca cea mare (fragment)

“Nimic nu-i prea mult pentru El

Oricat mi s-ar cere;

Privindu-L murind pentru mine,

Voi trece la fel

Bucurie, durere;

Oricum ar fi calea

Usoara sau grea

Il voi iubi pe DOMNUL ISUS

Din toata inima mea!…?

Tema Nr.6

Este spre dimineata…

Trecusera doua zile de cand ISUS murise…

Era de-acum prima zi a saptamanii…

Cateva femei se indreptau din vreme cu miresme catre mormantul Bunului lor Rabbuni…

Erau obosite de atata nesomn, erau ingrijorate…

Vor fi primite de soldati?…

Cine le va da piatra la o parte?…

Nedumerite, se-apropiau incet de intrarea in gradina…

Deodata, straluci pe fetele lor, dinspre mormant, atata lumina!

Piatra nu se mai afla la gura mormantului…

Un inger, in straie de zapada lumina fata pamantului

Privind catre femei, mesagerul cerului zise:

“Pe cine cautati aici?

Ati uitat cele ce sunt in Scripturi scrise?…

ISUS a inviat, bucurati-va

Mergeti de spuneti lucrul acesta si ucenicilor!…”

……….Ce minunata iubire!….

Toate sperantele infloreau in inimile lor

Inviase ISUS!…

Dinspre rasarit soarele

peste cer razele isi intinse

Peste durerile lumii ISUS – Soarele dreptatii

de cu zori biruise!…

Tema Nr.7 – “Spre Emaus”

In fata celor doi, drumul pana la Emaus serpuia domol printre coline…

Adierea calda a vantului, durerea din inima lor ar vrea sa aline,

Pe cand vorbeau intristati despre ceea ce de curand se intamplase…

Pe urmele pasilor lor, un Strain de ei incet Se-apropiase…

Infatisarea Ii era frumoasa, privirea senina

Pe fata Lui unduia linistit un poem de lumina

Cine sa fie Omul acesta? – se intrebau minunandu-se ucenicii

De uimirea lor frematau nelinistiti in ramurile lor finicii

Parca in fosnetul lor le-ar fi spus:

“Nu Il cunoasteti? Acesta este ISUS!…”

Dar Strainul parea ca nu stia tumultul framantarii lor

Nedumeriti de lucrul acesta, cei doi Ii povestira pasul lor

Cum Invatatorul ISUS, pe Care mult L-au iubit

Pe crucea de pe Golgota a fost rastignit!…

Niste femei, au dat de veste ca, a inviat!…

………Strainul, desi parea uimit, era intristat

Cat de nepretuite-au fost cuvintele Sale!…

Acesta este credinta celor doi?…

De ce nu au de-adus acum OSANALE?…

Iertandu-le indoiala, Strainul incepu a le povesti

Proorocii despre Mesia

Toata Scriptura-nvatandu-i a pretui!

………Ziua aproape trecuse

Peste satul din apropiere

Luna se ridica minunata…

Strainul ar vrea sa plece

Dar ucenicii nu vor sa se desparta

Inima arde in ei,

Povara sufletului le e mai usoara…

Cu lacrimi se roaga de Strain:

“Ramai cu noi, caci este spre seara!”

Iata-i acum, impreuna la masa…

Pe cand cerea binecuvantarea la Tatal de sus,

Ochii celor doi se deschid, si….minune

Inaintea lor Il vad pe ISUS

Acelasi ISUS…

Pace voua!

In jurul Numelui Tau

Doamne ISUS,

Ne-am strans si noi

Ca ucenicii-n camera de sus.

Privim uimiti

Palmele Tale strapunse

In care inimile noastre,

Pentru mantuire sunt ascunse.

Sunt aici, iata,

Semnele mortii si invierii Tale

Si inaltarea Ta la cer

Primita de ingeri cu OSANALE.

Toate sunt aici, marturie,

DOAMNE, ora lumii este tarzie,

Ramai cu noi, Te imploram,

Si spune-ne si noua

Cum le-ai spus ucenicilor:

“Pace voua!”….

Ne intrebam candva

Ne intrebam candva

la porti de Ghetsemani

De ce peste Domnul coboara

o noapte asa deplina?

Ni se raspunde acum

peste noianul de ani:

“Ca sa poata fi astazi peste noi

atata lumina…”

Ne uimeau candva

durerile crucii prea grele

Ramanea ne-nteleasa

atata cereasca jertfire

Ne spune acum

cantecul dintre glie si stele:

“Ca sa poata fi astazi, aici

atata iubire…”

Ca sa poata fi azi cu vecia

solemn legamant

Ca sa poate fi azi peste noi

oceanul de har,

Pentru noi atarna rastignit

intre cer si pamant

Si sorbea Domnul vietii

al mortii pahar…

Pe Golgota este un capat

din firul iubirii

Iar celalalt capat-in ceruri

la masa cea mare,

Cu mainile intinse spre ele

prinos izbavirii

Ne leaga ISUSE in dragostea Ta

cat vecia de tare!…

Tu si pe mine m-Ai iubit

Cand ai strigat cu glasul Tau de sange

Spre departatu-asa de departat

Sa-l chemi pe cel ce-n vai de moarte plange…

Eram ca cel mai de pe urma instrainat

Simteam vinovatia ca ma frange

Si totusi si pe mine m-ai chemat.

Cand ai jertfit marirea Ta divina

Pe crucea intunericului des

S-alegi din noapte stropii de lumina

Cat niciodat nu poate fi inteles…

Eram doar o farama de ruina

Si totusi si pe mine m-ai ales.

Si cand erai in ceasul de durere

Am fost ca cel dintai ce Te-a lovit,

Plangeau si osanalele-n tacere

Cand iti gateam un loc de rastignit

Cu cerul tot intr-un mormant cadere…

Si totusi si pe mine m-ai iubit.

Vor trece toate cate-n lung si-n lat,

Pamant si cer avea-vor un sfarsit,

Dar va ramane cantec minunat

Din veac in veac de stele auzit

Ca Doamne, prea-i frumos nemeritat

Ca Tu chiar si pe mine m-ai iubit.

Consacrare

Eu voi vedea pacatul

O, Doamne, voi veghea

Ca-n el

Sa nu cada si altul

Sa mergem cat mai multi

Spre Minunata Tara

O, Doamne, gandu-acesta

De mult me impresoara!

Stiu ca e lunga calea

‘Dar voi persevera

O, Doamne, mantuirea

Este dorinta mea.

Sa merg spre Tara Sfanta

Saltand de fericire,

Cu inima deschisa

Si plina de iubire

Slavit sa fii Tu, TATA

Si pururi preamarit

Si SFANTUL DUH din ceruri

Si FIUL TAU iubit

Cu dragoste smerita

Doar voua ma inclin

In asta viata toata

Si pana-n veci, AMIN.

Tema Nr.8

Suntem obisnuiti cu aceste intalniri sarbatoresti, cu acest stat de vorba copilareste dar foarte serios despre ISUS, cu dragostea lui jertfitoare, avand inimile pline cu vestea cea mare:

• ISUS a murit pentru ca noi sa putem trai frumos, copilareste de frumos si de cereste totodata…
• ISUS a inviat pentru ca dragostea Lui sa ne poata mantui pe deplin…
• ISUS s-a ridicat la cer pentru a ne face drum si loc de popas…

Parinti si copii,

Sa mai invatam odata cum se frange Painea iubirii…

Sa mai trecem pe la poarta frumoasa a facerii de bine.

Sa ridicam adevarul pe frontispiciul inimii

Sa mai stam de vorba in pridvorul lui Solomon

Dand marturie vestea cea mare despre ISUS, despre dragostea Lui jertfitoare, despre Crucea Lui de iubire…

Tema Nr. 9

O cruce de iubire a fost ridicata in mijlocul universului pentru a uimi cu atata jertfa cata priveliste despre Domnul Isus rastignit pe ea…

O cruce de iubire pe inaltimea careia se ajunge la tronul lui Dumnezeu pentru impacare spre nemurire…

O cruce de iubire cu bratele intinse intr-un gest de cuprindere a oricarui om care striga dupa ajutor…

Domnul veciilor, pironit pe ea, nici in cer nici pe pamant, deopotriva in cer si pe pamant ne leaga de Sine,

ne leaga unii de altii

ca viitori membri ai aceleiasi familii ceresti, ca rod a Jertfei Sale pentru vesnicie…

Amin

Unde-L cautati pe Domnul?

De ce-L mai cautati pe Domnul

In mormant?

El a inviat…

Nu credeti?

Priviti!

Este rasturnata piatra cea grea…

Unde este El?

Este in cer

Si este in inima mea…

De ce-L mai cautati pe Domnul

In mormant?

El a inviat!…

Nu v-amintiti?

Asa era profetizat.

Unde este El?
Este in slava

Printre vesniciile Sale

Si este la usa inimii tale.

Nu-l mai cautati pe Domnul

In mormant!

El este in cer,

Dar vine din nou pe pamant

Cu nadejdea acesta

Lacrimile mi le vom sterge

Si vom invata picioarele sa alerge

Catre marea LUI intampinare

Cu inimile – o candela fiecare-

AMIN

Aceeasi tematica:

1. Poem de Nasterea Domnului
2. Libraria Baruc – Oferta Paste
3. Argumentul salvarii depline (Program Paste)
4. Poem catre oameni
5. Poemul Salvarii (program de Paste)

Tematica: Bunatatea-lui-Dumnezeu, Iubirea lui Dumnezeu, Jertfa, Paste

Niciun comentariu până acum.

Lasă un comentariu