• Home
  • Anunturi
  • Programe Muzicale
    • Programe pentru copii
  • Partituri
    • Partituri pentru cor mixt
    • Partituri cor feminin
    • Partituri cor barbatesc
    • Partituri pentru copii
    • Acompaniamente
  • Poezii
    • Poezii pentru copii
  • Resurse
    • Sms-uri crestine
    • Activitati si jocuri
    • Carti
    • Devotionale
    • Fotografii crestine
    • Ilustratii
    • Intrebari biblice
    • Materiale pentru lideri
    • Powerpoint
    • Maxime si cugetari
    • Scenete
    • Proza
  • Video
    • Concerte
    • Light Channel in direct
    • Predici
    • Programe speciale
    • Speranta TV in direct
    • Transmisiuni in direct
    • Videoclipuri
  • Muzica
    • Acorduri chitara
    • Promovare muzica crestina
    • Negative
    • Versuri melodii
    • Imnuri crestine
  • Biblia
    • Concurs Biblic
    • Biblia audio
    • Biblia la rand
  • Concurs
    • Concurs biblic
    • Teste cultura generala
    • Concurs de creatie
  • Felicitari
    • 1 Martie
    • 8 martie
    • Fagaduinte biblice
    • Paste
    • Ziua de nastere
  • Publicare
    • Inregistrare
    • Termeni si conditii
    • Autentificare
    • Tutorial
  • Contact
    • Carte de oaspeti
    • Despre noi
    • Banere
  • Radio
  • featured
  • featured
  • featured
  • featured
  • featured
Inregistreaza-te Publica un articol
Instaleaza TOOLBAR PROGRAMETINERET.RO

Bun venit la programetineret.ro



Articole recente

QUIET TIME

postat de alisuca

SCENĂ: (o canapea sau trei scaune cu faţa spre audienţă)

ANI:    (Intră, merge până la scaune, se uită la ceas, se uită la cealaltă intrare, face câţiva paşi, se uită la ceas, se aşează, ia telecomanda de la TV, o îndreaptă spre un televizor imaginar de pe un perete din spatele audienţei, apasă pe buton şi se uită atentă la televizor.)

BOB: (Intră prin partea cealaltă, obosit, ducând cu el o servietă, se îndreaptă spre ieşire.)

ANI:    Salut. Filmul tocmai a început.  O să-ţi reîncălzesc cina în timpul reclamei.

BOB:   (reintră fără haină, ducând cu el un ursuleţ de pluş strâns la piept, cu o figură zăpăcită, merge până la scaune, se aşează, şi se uită în gol.)

ANI:    (îl priveşte) Ce faci cu ursuleţul lui Timi?

BOB:   Nu vreau să mai fiu adult. Este prea greu.

ANI:    (fără să-şi dezlipească ochii de TV) Hmm?

BOB:   Nimic.

ANI:    (se uită la el, arată înspre TV) În scena de deschidere, fata cu rochie roşie… (examinează faţa lui Bob) Oh, oh, ce s-a întâmplat?

BOB:   (începe să răspundă de câteva ori, nu iese nimic din gură, îmbrăţişează ursuleţul.)

ANI:    (apasă pe telecomandă pentru a opri TV) Iarăşi faci treaba asta, nu?

BOB:   Să fac ce?

ANI:    Acel lucru pe care-l faci, să te joci de-a salvatorul lumii.

BOB:   Nu este vina mea. Toată lumea cere aşa de mult. Nu vreau să mai fac aşa ceva. Vreau să redevin copil.  (ţine ursuleţul aproape de obraz şi îşi suge un deget.)

ANI:    Din NOU faci treaba asta.

BOB:   Din nou fac ce?

ANI:    Continui să uiţi că ai nevoie de odihnă.

BOB:   (Îşi pune capul în poala lui Ani) Ai dreptate. Aşa e.

ANI:    Nu vorbesc doar despre acum. Desigur că ai nevoie de odihnă atunci când eşti epuizat. Însă, ar fi trebuit să fii suficient de deştept să PLANIFICI restul, pentru a preveni epuizarea.

BOB:   Dorm opt ore pe noapte… de obicei… uneori.

ANI:    Nu vorbesc doar despre somn. Eşti creştin, ar fi trebuit să ştii de celelalte două feluri de odihnă.

BOB:   Aminteşte-mi.

ANI:    Ei bine, Dumnezeu ne-a făcut cu trei părţi: trup, suflet şi duh. Atunci când dormi îţi odihneşti trupul, însă celelalte două părţi ale tale nu se odihnesc prin acest lucru.

BOB:   Ce vrei să spui?

ANI:    Ai de asemenea o parte mentală şi una spirituală. Acele părţi au şi ele nevoie de reîncărcare. Acest lucru înseamnă să planifici timp regulat pentru ele, aşa cum faci în cazul somnului.

BOB:   Nu am timp în programul meu pentru UN SINGUR lucru, darămite pentru două.

ANI:    Dacă eşti prea ocupat ca să planifici odihnă mentală şi spirituală, eşti prea ocupat! Îţi place să fii epuizat?

BOB:   Nu, urăsc acest lucru. Şi sunt aşa de obosit că mă dor oasele. Ei bine, voi începe să planific odihnă mentală şi spirituală. Dar nu am nici o idee despre ce înseamnă aşa ceva. Spune-mi tu.

ANI:    Cu odihna mentală este uşor. Asta înseamnă pur şi simplu să-ţi petreci timp bucurându-te cu cei dragi. Pentru tine aceasta înseamnă să vii  acasă seara înainte ca fiul tău să adoarmă.

BOB:   Ascultă, îmi pare rău pentru seara aceasta. Oamenii cer mult…

ANI:    Nu văd să ai cătuşe. Nimeni nu te forţează să lucrezi ca un sclav. Tot ce trebuie să faci pentru a obţine odihnă mentală este să spui NU uneori.

BOB:   Însă oamenii urăsc acest cuvânt. Nu îmi place să le spun oamenilor NU.

ANI:    Lasă-mă să ţi-o spun cât de delicat pot. Când le spui DA, în ESENŢĂ spui NU la lucruri odihnitoare cum este cina cu familia.

BOB:   Oh, ai dreptate. Îmi pare rău. Nu m-am gândit niciodată în acest fel. Acum că mă gândesc la asta, cred că odihna mentală pentru mine este odihnă mentală şi pentru familie, nu-i aşa?

ANI:    Bingo.

BOB:   Ei bine, sunt convins. Promit că nu voi mai sacrifica familia.

ANI:    Fii binecuvântat.

BOB:   Vorbind de binecuvântare. Nu am nici o idee nici despre ce înseamnă odihnă spirituală.

ANI:    Îţi mai aminteşti ce a făcut Isus după ce a hrănit 5.000 de oameni?

BOB:   NU.

ANI:    De ce?

BOB:   De ce?

ANI:    Da, de ce nu ştii ce a făcut Isus după ce a hrănit 5.000 de oameni?

BOB:   Ah, înţeleg. Spui că dacă-mi citesc Biblia regulat voi şti ce a făcut Isus după ce a hrănit 5.000 de oameni.

ANI:    Da, în parte este adevărat. După ce a hrănit 5.000 de oameni, Isus S-a retras pentru a-Şi încărca bateriile, pentru a petrece timp cu Tatăl Său.

BOB:   Ei bine, pentru mine aceasta înseamnă să citesc Biblia.

ANI:    Punctul pe care vreau să-l ating este acela că odihna spirituală nu înseamnă doar să-ţi citeşti regulat Biblia, ci să fii încărcat de către Domnul.

BOB:   Eu nu m-am încărcat doar citind Biblia în fiecare zi, pentru mine a fost doar un alt citat într-o zi plină de citate.  Din această cauză vreau să renunţ.

ANI:    Probabil că ai muşcat mai mult decât poţi să mesteci.

BOB:   Ce vrei să spui?

ANI:    Cât de mult citeşti în fiecare zi?

BOB:   Un capitol întreg.

ANI:    Nicăieri nu scrie că trebuie să citeşti un capitol întreg în fiecare zi. Dacă un capitol este prea mult, va trebui să citeşti un verset sau două pe zi şi să cugeţi asupra lor până când începi să fii inspirat de cuvintele lui Dumnezeu.

BOB:   Aş putea să fac acest lucru.

ANI:    Scopul timpului MEU de părtăşie cu Dumnezeu este să cresc în SPERANŢA mea. Isaia spune: „Cei care se încred în Domnul îşi vor reînnoi puterea. Vor pluti pe aripi ca vulturii, vor alerga şi nu vor osteni, vor merge şi nu vor cădea de oboseală.”

BOB:   Aş vrea să pot zbura ca un vultur. Dar nici nu mă pot ridica de pe pământ.

ANI:    Bineînţeles că nu. Nu ai avut speranţă în Domnul.

BOB:   Mâine arată ca şi o altă zi în care oamenii vor sta la coadă să mă bată. Poţi găsi speranţă pentru aşa ceva în Biblie?

ANI:    Da, cred că da. Isus a spus: „Veniţi la Mine, toţi cei trudiţi şi împovăraţi şi eu vă voi da odihnă.”

BOB:   Îmi place asta… însă eu… (cască) sunt prea obosit ca să citesc Biblia acum.

ANI:    Ai dreptate. Uneori cel mai spiritual lucru pe care-l poţi face este să dormi bine. Du-te în pat acum. Te voi trezi la 6.30 pentru un scurt studiu biblic.

BOB:   6.30!? Niciodată nu mă trezesc aşa devreme!

ANI:    Asta pentru că stai prea târziu seara. Prima ta lecţie în odihnă este aceea că va trebui să renunţi la unele lucruri pe care le vrei pentru a obţine lucrurile de care ai nevoie.

BOB:   (se ridică) E în regulă. (stă în picioare) Ne vedem dimineaţă. (îndreptându-se spre dormitor) Poţi să vii să mă înveleşti, mami?

ANI:    (Merge după el) Eşti aşa de copil atunci când nu te odihneşti destul.

copyright.
http://www.fea.net/bobsnook  email: bobsnook@fea.net

Posted in Scenete | Comments

O încercare de timp de linişte care nu este liniştită

postat de alisuca

SCENĂ: Mama intră, lasă capacul de la toaletă, se aşează pe el, cu faţa spre audienţă citind din Biblia aflată la ea în poală. Deşi toate replicile copiilor ei sunt spuse din părţile laterale, mama îşi spune replicile înspre audienţă.

ANI:                            (bate la uşă) Trebuie să merg la toaletă.

MAMA:                       Ani? Ani, ce faci? Tu mai ai încă o oră de dormit.

ANI:                            Gigi m-a trezit. Trebuie să merg la toaletă.

MAMA:                       Nu poţi să foloseşti cealaltă baie, dragă? Îmi fac timpul de părtăşie aici.
ANI:                            Gigi e în cealaltă… O, a ieşit.

MAMA:                       Bine. Acum puteţi amândoi să vă întoarceţi în pat. (se uită în sus) Mulţumesc Doamne. (îşi închide Biblia, se pune pe genunchi lângă scaun şi îşi scoate lista de rugăciune)

MAMA:                       Tată Ceresc Îţi mulţumesc pentru un soţ minunat şi pentru cop…

ANI:                            Mama, Gigi merge în camera bebeluşului.

MAMA:                       În camera bebeluşului?! Nu! O să trezească …

BEBELUŞUL:  Uaaaaaaaaaaaaaaaaaaa. Uaaaaaaaaaaaaaa. (plânge în continuu)

MAMA:                       … Bebeluşul. Ani, scoate-l pe Gigi din camera bebeluşului şi închide uşa. Poate că aşa o să se întoarcă să doarmă. Mai are două ore de somn.

ANI:                            Da mama.

MAMA:                       (punând jos lista ei de rugăciune) Tată, de fiecare dată când îţi cer mai multă răbdare îmi mai dai un copil. Acesta e răspunsul la rugăciunea mea, sau este simţul Tău umoristic?

BEBELUŞUL:  (Plânge mai violent.)

MAMA:                       Doamne, TE ROG, fă-l pe micul Ionică să adoarmă din nou.

BEBELUŞUL:  (Se opreşte din plâns.)

MAMA:                       Îţi mulţumesc Doamne.

ANI:                            Gigi a ieşit din camera bebeluşului şi Ionică doarme, mama.

MAMA:                       Îţi mulţumesc, scumpa mea.

ANI:                            Vreau să merg la toaletă acum.

MAMA:                       (dându-şi ochii peste cap) Bine, Ani. Doamne, iată oamenii din biserica noastră care sunt bolnavi, sau răniţi şi care au nevoie de mângâiere şi de vind…

ANI:                           Mama, Gigi piaptănă blana lui Pisi cu periuţa mea de dinţi.

MAMA:                       Gigi, Te rog să nu piepteni blana lui Pisi cu o periuţă de dinţi. Ei bine, unde rămăsesem? Vindecare… vindecare… Paul Ionescu, Maria Matei şi Bianca…

GIGI:                           Mami, mi-e foame. Unde-i micul dejun?

MAMA:                       Voi termina în câteva minute, Gigi, după timpul meu de părtăşie. Poţi să mai aştepţi câteva minute pentru micul dejun? (se aude o bătaie) Gigi? (bătaie) Gigi? Tată, te rog pentru programul de construcţie al bisericii noastre, te rog pentru o promovare pentru soţul meu Robert. Te rog pentru o slăbire cu 10 kg a lui…

GIGI:                           Mama, de câte ouă am nevoie pentru napolitane?

MAMA:                       De două. Tată te rog pentru o călătorie sigură a Ioanei şi  a lui Jean. Te rog pentru o sarcină sănătoasă pentru Maria,  şi pentru o slăbire cu 10 kg a lui… NAPOLITANE? (cu ochii mari, îşi dublează viteza de vorbire, în timp ce se ridică şi se îndreaptă spre ieşire) Te rog pentru înţelepciune şi călăuzire pentru preşedintele nostru, pentru primul ministru şi pentru primarul nostru, te rog pentru pace în Orientul Mijlociu şi America Centrală.

BEBELUŞUL:  Uaaaaaaaaaaaaaaaaaa. (plânge din ce în ce mai tare până la sfârşitul scenetei).

MAMA:                       Te rog pentru succes în lucrarea cu tinerii  şi pentru mai mulţi învăţători la grupele de vârstă de la Şcoala Duminicală. Te rog pentru perdele noi la sufragerie. Dar,  Doamne, Te rog să nu mai îmi trimiţi deloc… RĂBDARE. Amin (iese).

http://www.fea.net/bobsnook  email: bobsnook@fea.net

Posted in Scenete | Comments

Cheia rugăciunii cu răspuns: taci şi ascultă

postat de alisuca

Scena: scaun cu rotile, masă, taburet, telecomandă, walkman şi căşti, reviste comice de duminică.

Luiza: (intră, îngenunchează lângă scaune) Doamne, Ana spune că noi două avem ceva probleme de comunicare. Aşa că Îţi încredinţez Ţie problemele mele, bine? Amin. (se aşează în scaunul cu rotile, ia telecomanda, dă drumul unui televizor imaginar din spatele audienţei, schimbă canalul de mai multe ori, pune căştile pe urechi, dă drumul la walkman, cântă o melodie cunoscută cu mişcări, din cel mai nou videoclip rock, ia revista, citeşte, dă paginile.)

Ana: (intră, se aşează) Trebuie să vorbim.

Luiza: (mai cântă un vers din melodia pe care o fredonează.)

Ana: (ia telecomada, opreşte televizorul) Hei! Am spus că trebuie să vorbim!

Luiza: (cu ochii închişi, mai cântă un vers din melodie.)

Ana: (ia walkmanul, îl opreşte) Hei! Am spus că trebuie să vorbim!

Luiza: (împătureşte revista foşnind-o) Ce s-a întâmplat cu emisiunile mele?

Ana: (mişcă gura ca şi cum ar vorbi.)

Luiza: (îşi scoate căştile) Ce?

Ana: Nu se mai poate face nimic pentru tine.

Luiza: Despre ce vorbeşti? Bănuiesc că mă învinuieşti doar pe mine pentru problemele noastre de comunicare!

Ana: Nu. Dar pot să pariez de ce Dumnezeu nu îţi răspunde la rugăciuni.

Luiza: Ce are asta de-a face cu problemele noastre de comunicare? Hei! De unde ştii tu dacă Domnul îmi răspunde la rugăciuni sau nu?

Ana: Îţi răspunde?

Luiza: Nu trebuie să îţi spun ţie. (ia telecomanda, dă drumul la televizor, îşi pune căştile, dă drumul la walkman, ridică revista, se îndepărtează cu scaun, mai cântă câteva versuri melodia respectivă.)

Ana: (cu braţele încrucişate, aşteaptă cu răbdare.)

Luiza: (face o pauză lungă, se învârte cu scaunul) Bine, ascult!

Ana: (îşi loveşte uşor urechile.)

Luiza: (împătureşte revista şi o lasă jos, opreşte walkman-ul, îşi dă căştile jos) Ai face bine să nu transformi totul într-o predică.

Ana: (face semn cu capul către televizor.)

Luiza: (ia telecomanda, opreşte televizorul) Bine. Cum ţi-ai dat seama că Domnul nu mi-a mai răspuns la rugăciuni de luni de zile?

Ana: Nu am ştiut.

Luiza: Ştiam eu. (îşi pune din nou căştile.)

Ana: (mişcă gura ca şi cum ar vorbi.)

Luiza: (îşi scoate căştile) Ce?

Ana: Eu nu am spus nimic. (se ridică, vrea să iasă.)

Luiza: (îşi scoate căştile, aruncă revista pe jos) Bine, ascult! De unde ai ştiut că Domnul nu mi-a răspuns la rugăciuni în ultima vreme?

Ana: (se întoarce la scaun, se aşează) Pentru că de obicei oamenii comunică cu Dumnezeu aşa cum comunică cu oricine altcineva.

Luiza: Ştiam eu că o să transformi asta într-o predică despre abilităţile mele de a comunica.

Ana: (se ridică) Păi, eu în nici un caz nu aş vrea să îţi ţin o predică.

Luiza: Urăsc când faci asta!

Ana: Ce să fac?

Luiza: De fiecare dată când tu ai ceva de care eu am nevoie, vrei să ieşi în avantaj.

Ana: Putem vorbi despre asta mai târziu.

Luiza: (oftând) Bine! Ţine-mi o predică! Ce legătură este între abilitatea mea de a comunica şi faptul că Dumnezeu nu îmi răspunde la rugăciuni?

Ana: Tu te-ai rugat ÎNTR-ADEVĂR pentru problema noastră de comunicare, nu?

Luiza: Da. Chiar acum.

Ana: Ce a spus Dumnezeu?

Luiza: Nimic deocamdată.

Ana: De unde ştii?

Luiza: Ce vrei să spui?

Ana: De unde ştii că Dumnezeu nu ţi-a răspuns?

Luiza: Oh! Ştiu despre ce este predica asta. Este despre ascultat muzică şi uitat la televizor şi citit reviste. Cum numeşti tu tot timpul aceste lucruri?

Ana: Hrană nesănătosă pentru minte.

Luiza: Da! Aşa este! Hrană nesănătoasă pentru minte. O.k. Te aud. Bună predică. Mulţumesc foarte mult! Acum spune-mi ce legătură este între hrana nesănătoasă şi răspunsurile la rugăciuni!

Ana: Poate că Domnul ţi-a vorbit, iar tu nu L-ai ascultat.

Luiza: Domnul nu le vorbeşte aşa oamenilor.

Ana: De unde ştii? Ai stat vreodată în linişte  să asculţi răspunsul Domnului?

Luiza: Păi, nu. Dar…

Ana: Dar, ce?

Luiza: Nu îmi place doar să stau în linişte.

Ana: De ce?

Luiza: De ce?

Ana: Da. De ce nu îţi place să stai în linişte?

Luiza: Pentru că… Pentru că… Ţie chiar începe să îţi facă plăcere să îmi faci psihanaLuizaa, nu?

Ana: Nu trebuie să îmi spui. Poţi să continui fără să primeşti răspuns la rugăciuni.

Luiza: Bine! O să îţi spun! Nu îmi place să stau în linişte, fără să fac nimic pentru că încep să mă gândesc la…lucruri.

Ana: Ce lucruri?

Luiza: Ştii tu. Lucruri. Lucruri pe care le-am făcut greşit.

Ana: Poate că atunci când acele lucruri îţi vin în minte ar trebui să I le mărturiseşti lui Dumnezeu.

Luiza: Bănuiesc că aş putea să încerc asta. Dar unele dintre acele lucruri I le-am mărturisit deja. Şi tot mă simt vinovată pentru ele.

Ana: Poate că atunci când încă te mai simţi vinovată pentru ele ar trebui să împărtăşeşti aceste sentimente cu Dumnezeu.

Luiza: Oh. Cred că aş putea să încerc asta. Dar mă mai gândesc şi la lucruri pe care ar trebui să le fac, dar încă nu le-am început.

Ana: Lucruri pe care ştii că Dumnezeu vrea să le faci?

Luiza: Da…

Ana: Ăsta este probabil miezul problemei tale cu răspunsurile la rugăciuni.

Luiza: Care?

Ana: De ce ţi-ar da Dumnezeu mai multe instrucţiuni dacă tu nici pe cele anterioare nu le-ai urmat?

Luiza: (neascultând) Vezi? Apoi încep să mă simt vinovată pentru asta şi să mă simt vinovată pentru că mă simt vinovată, apoi încep să îmi găsesc scuze pentru că mă simt vinovată. Este…pur şi simplu…mai bine… dacă nu pierd prea mult timp gândindu-mă la toate. Este mai uşor dacă doar (ia căştile) îmi umplu capul cu hrană spirituală nesănătoasă şi nu mai comunic deloc.

Ana: (zâmbeşte, dă din cap.)

Luiza: (oftează) Ai dreptate. Este exact ca şi în cazul  comunicării cu tine. Nu-mi place când ai dreptate. (se ridică, vrea să iasă.) Mă întorc peste o oră. Vei avea timp să vorbim atunci?

Ana: Unde te duci?

Luiza: (se întoarce) Mă duc să găsesc un loc liniştit, să stau doar în linişte şi să Îl ascult pe Dumnezeu o vreme.

Ana: O oră?

Luiza: Va dura doar o oră să îmi mărturisesc toate scuzele şi  strategiile pe care le-am folosit ca să evit faptul de a sta şi de a asculta. (iese)

Ana: (iese prin partea cealaltă) Oh, asta îmi aminteşte că nu am avut timpul de părtăşie azi.

copyright.
http://www.fea.net/bobsnook  email: bobsnook@fea.net

Posted in Scenete | Comments

Scenetă despre Timpul de părtăşie

postat de alisuca

Luiza: (intră bombănind, mânioasă, face paşi şi vorbeşte cu ea însăşi) Care-i problema cu tine?! Nu pot să cred că ai făcut-o din nou! Nu este absolut nici o speranţă cu tine!

Ani: (intră) Ştii, atunci când oamenii din restaurant (arată spre ieşirea opusă) te văd vorbind de una singură, vor crede că eşti puţin ciudată.

Luiza: De ce te iei de mine?

Ani: Ascultă, dacă nu ai suficienţi bani să-ţi cumperi prânzul, fac eu cinste.

Luiza: Nu, nu despre asta este vorba. Sunt un eşec total!

Ani: Hai să mergem (arată cu degetul) în restaurant şi să stăm jos. O să vorbim despre ce te frământă.

Luiza: Nu ajută la nimic. Nu se poate face nimic pentru mine. Eu abandonez.

Ani: Abandonezi.

Luiza: Da.

Ani: Abandonezi ce?

Luiza: Am încercat să îmi fac timpul de părtăşie cu Domnul, aşa cum mi-ai spus. Dar nu merge. Abandonez. N-are nici un rost.

Ani: Deci, nu ţi-ai făcut timpul de părtăşie într-o zi săptămâna trecută, nu-i aşa?

Luiza: Într-o zi? Am pierdut trei zile! Renunţ. Nu merită să mă frustrez.

Ani: Oh, asta-i aşa de rău.

Luiza: Adică, chiar şi atunci când am timpul de părtăşie, acesta este o mare pierdere de timp. Mintea mea o arde aiurea. Mă gândesc la lista cu lucruri pe care trebuie să le fac, la problemele de la muncă, la tot ce trebuie să fac în casă, chiar şi la planurile mele de vacanţă.

Ani: Bine, bine, dar trebuie să petreci CEVA timp comunicând cu Domnul.

Luiza: Din cele 20 de minute pe care le-am pus deoparte ca să citesc Biblia şi să mă rog, aproape jumătate îl petrec gândindu-mă la alte lucruri.

Ani: Ei bine, asta înseamnă totuşi 10 minute mai mult decât obişnuiai…

Luiza: N-are nici un rost! Renunţ.

Ani: Ai dreptate.

Luiza: Am?

Ani: Da. Uite, hai să sărim peste prânz. (se întoarce.)

Luiza: Să sărim peste prânz?!

Ani: Desigur. De fapt, cred că o să încep să sar peste toate prânzurile.

Luiza: De ce? (se apropie) Te simţi bine?

Ani: Ah, desigur. Însă mintea mea a fost aşa de preocupată în ultima vreme cu munca şi cu lucrurile pe care trebuie să le fac, încât am pierdut trei prânzuri săptămâna trecută.

Luiza: Chiar aşa?

Ani: Da. Adică, dacă nu poţi să mănânci prânzul în mod regulat, de ce să mai mănânci prânzul? De fapt, sunt aşa de descurajată de faptul că am pierdut prânzurile, încât cred că n-o să mai mănânc deloc.

Luiza: Nu poţi să faci aşa ceva.

Ani: De ce nu? Pur şi simplu nu trebuie să mă frustrez. Adică, chiar şi în zilele în care plec de la birou ca să merg să-mi iau prânzul, adeseori nu mănânc mese nutritive. Aşa că, dacă nu pot să mănânc mese nutritive tot timpul, aş putea să nu mai mănânc deloc.

Luiza: Am înţeles. Văd unde vrei să ajungi.

Ani: Să ajung? Unde să ajung? Tot ce am spus a fost…

Luiza: Am privit timpul de părtăşie şi citirea Bibliei şi timpul de rugăciune în mod greşit. Le-am tratat ca pe o obligaţie.

Ani: Adică vrei să spui că ele nu sunt doar o obligaţie?

Luiza: Nu, pun pariu că ele nu sunt o obligaţie pentru tine!

Ani: Nu, ai dreptate. Nu sunt. De aceea te-am încurajat să începi un timp zilnic de părtăşie cu Dumnezeu.

Luiza: Acum, că te-ai referit la acest lucru, cred că ar trebui să încetez să tratez timpul meu cu Domnul ca pe o altă întâlnire şi să încep să-l tratez ca pe o masă nutritivă.

Ani: Aşa este pentru mine acest timp. Chiar şi un snack este mai bun decât să-ţi fie foame.

Luiza: Nu m-am gândit în aceşti termeni la lucrul acesta până acum.

Ani: Spune-mi, în timpul celor 10 minute de timp de părtăşie al tău fără întreruperi, obţii VREO hrană?

Luiza: Ei bine, da, cred că da. Însă vinovăţia pentru CELELALTE zece minute umbreşte pentru mine partea cea bună.

Ani: Atunci, de ce nu începi să tratezi distragerile din timpul tău de părtăşie aşa cum ai trata o hrană nepotrivită?

Luiza: Cum aş trata o  hrană nepotrivită?

Ani: Da. Uneori, când sar peste prânz, mănânc o ciocolată la birou. Nu are aproape nici o valoare nutritivă pentru mine, însă mă umple. Nu este un lucru din care mi-aş face o dietă stabilă. Aşa că, scopul meu este să minimalizez mâncărurile nepotrivite şi să maximizez mâncarea nutritivă.

Luiza: Cred că AR TREBUI să  gândesc în termenii nutriţiei, nu-i aşa?

Ani: Aşa am rezolvat eu problema.

Luiza: Vrei să spui că TU aveai probleme cu distragerile în timpul tău de părtăşie?

Ani: Încă mai am. Însă, atunci când mâncarea nepotrivită a distragerilor îmi poluează mintea, îmi scriu un bileţel şi pur şi simplu mă întorc la mâncarea nutritivă.

Luiza: Îţi scrii bileţele?

Ani: Desigur. Am descoperit că dacă pur şi simplu încercam să-mi scot un gând din minte, venea întotdeauna înapoi. Am descoperit că dacă scriu şi îmi fac planuri să mă ocup de acea distragere mai târziu, sunt liberă să mă întorc la nutriţia adevărată.

Luiza: Aceasta este o idee minunată. Îmi voi scoate din cap lista cu lucruri de făcut şi o voi pune pe hârtie. Aceasta va lăsa în mintea mea loc pentru nutriţie adevărată.

Ani: Vorbind despre nutriţie, hai să mâncăm. (arată cu mâna şi merge spre ieşire.)

Luiza: (o urmează) Spune, nu vorbeai serios despre renunţarea la prânz, nu?

Ani: Tu nu te gândeai cu adevărat să renunţi la nutriţia TA, nu-i aşa?

Luiza: Fă să piară gândul acesta.

©2001 Bob Snook. Condiţii de folosire:
A nu se vinde nici o parte a acestui material, chiar dacă se rescrie.
Nu se plăteşte nimic pentru el, chiar dacă se fac bani din reprezentaţii. Materialul se poate reproduce şi distribui gratuit,
Însă toate copiile trebuie să conţină afirmaţia de copyright.
http://www.fea.net/bobsnook  email: bobsnook@fea.net

Posted in Scenete | Comments

Paştele

postat de alisuca

Aranjamentul este făcut pentru Cina cea de taină

L.- (moleşit, intră traversează scena legănându-se)

P.- Îl urmează, strigă: Vă rog!

L.- Se întoarce: Da?  Mie îmi vorbeai?

P. – Da , ah, să vedem, Învăţătorul întreabă:  Unde este camera de oaspeţi unde pot să mănânc Paştele cu ucenicii Mei?

L.- (încurcat) Învăţătorul… (trosnindu-şi degetele)  A, vrei să spui că Isus. Da îl cunosc. Şi nu te gândi că nu sunt recunoscător.

P.- Recunoscător? Recunoscător pentru ce?

L.- Ei bine, din motive evidente nu-mi place să repet acest lucru, dar Isus „mi-a scos castanele din foc”.

P.-  Poftim?

L.- îţi aminteşti nunta din Cana de acum câţiva ani?

P.- De ce? Da, am fost la acea nuntă cu Isus.

L.- Ei bine, eu am fost furnizorul la acea nuntă. Şi pentru acea zi nu-mi pot imagina cum am calculat atât de greşit cantitatea de vin. Am fost foarte agitat.

P.- Agitat!?

L.- Da. Daca nu ar fi fost Isus, aş fi fost persoana-non-grata în Cana. N-aş mai fi putut locui acolo.

P.- Sunt sigur.

L.- Oricum El a transformat cam 120 de galoane de apă în vin şi nunta s-a terminat foarte bine. Impecabil.

P.- Perfect

L.- Da, iar acum vreau să-L răsplătesc. Deci El va dori să folosească sala mea de ospăţ de sus?

P.- Dacă este în regulă…

L.- Desigur!  Câţi vor veni la ospăţ?

P.- 12. Nu, 13, Isus şi cei 12 ucenici ai Săi.

L.- Aceasta este? O mare sală de ospăţ şi nu veţi fi decât 12?

P.- Ah, da. Isus va dori să fie…

L.- Ştiu. Un ospăţ mic, intim. Ei bine, lasă-mă să-ţi dau câteva sugestii. Voi face ceva foarte gustos.

P.- Vom avea miel

L.- Miel!? Dar mielul este prea… demodat.

P.- Este Paştele. Avem nevoie de miel. Iudeii au uns cu sânge de miel stâlpii uşii în Egipt înainte ca îngerul morţii să treacă, îţi aminteşti?

L.- ei bine, atunci îţi sugerez faimosul meu miel-kabob cu bucăţele de miel şi ceapă albă şi roşie cu piper verde şi roşu, cu anghinare şi roşii-cireşe.

P.- Miel fript este tot ce avem nevoie. Moise a fost foarte clar în această privinţă.

L.- Foarte bine. Cu mazăre şi ceapă sau cu asparagus şi sos olandez?

P.- Pătrunjel.

L.- Pătrunjel.

P.- Şi apă sărată ca simbol al amărăciunii.

L.- Uh Huh. (pauză) Atunci lasă-mă să-ţi sugerez pâine franţuzească, albă, de casă, fragedă, moale cu coaja albă ca puful.

P.- Avem nevoie de pâine nedospită.

L.- Pâine nedospită.

P.- Este Paştele, tu ştii, în timpul Paştelor iudeii nu au timp să aştepte ca pâinea să se dospească. Ei au trebuit să plece din Egipt în grabă, ştii…

L.- Ei bine, prietene paştele nu trebuie să fie ceva plictisitor, monoton. Lasă-mă să-ţi sugerez un vin alb. Am o recoltă de struguri perfectă.

P.- Vin roşu…va fi foarte bine. Este simbolul sângelui.

L.- Vin roşu. Ştii nu-mi dai prea mult de muncă cu asta.

P.- Nu avem nevoie de mult.

Amândoi:- Este Paştele

L.- Ştiu. Mi-ai spus. Ei bine, trebuie să fie o cale de a anima, de a înveseli această masă pentru voi.

P.- Nu este un motiv sărbătoare de veselie. Aceasta este ultima cină a lui Isus.

L.- Ei bine, renunţăm la petrecere dar lasă-mă să decorez camera pentru voi. Câteva buchete de cârciumărese şi hortensii. Poate nişte baloane şi panglici colorate

P.- Aceasta nu va fi necesar.

L.- lasă-mă să ghicesc: Este Paştele.

P.- Nu. De fapt este… Isus va muri mâine.

L.- Oh!

P.- Deci vei avea totul pregătit pentru noi până la apusul soarelui?

L.- Da. Cu siguranţă.

P.- Mulţumesc. Sunt sigur că Isus va fi recunoscător.

L.- Spune-mi, sper că nu mă vei considera prea îndrăzneţ, dar cine se va ocupa de funeralii?

P.- (se întoarce, merge) Vom vorbi despre asta mai târziu.

L.- (îl urmează) Ar merge un buchet de flori şi o sculptură drăguţă ca piatră centrală.

P.- (se întoarce, merge) Mai târziu.

L.- O.K., O.K., noi nu trebuie să fim prea fantezişti. Ce-ai zice de o tavă cu felii de carne rece şi pateu de gâscă…

P.- (se întoarce, iese) La revedere.

L.-(îl urmează). Bine, bine. Ce ai zice de choux a la creme? Kiwi ca fructe de sezon. Unde pleci? Nu am discutat nimic încă despre desert

Posted in Scenete | Comments

OGLINZILE

postat de alisuca

Monolog: imaginea de sine, maturitate, citirea Bibliei

(intră, se uită în jur)

-          Vă amintiţi de când eraţi copii  de acele acele mici şi drăguţe carnavaluri şi de parcurile de distracţie?

(se întoarce spre stânga şi spre dreapta în mod aleator cu mâinile înainte şi mergând cu capul în jos)

-          Labirintul cu pereţi de sticlă nu a păcălit pe nimeni, pentru că podeaua îţi arăta întotdeauna direcţia. Trebuia doar să te uiţi în jos şi-ţi găseai drumul fără probleme.

(apoi arată către o oglindă imaginară pe peretele din spatele publicului)

-          Şi apoi ajungeaţi la oglinzi, ştiţi voi, oglinzile acelea cu toate denivelările şi curbele din ele.

(se uită în oglindă în timp ce se întoarce într-o parte)

-          Întotdeauna îţi distorsionează imaginea. Nu te reflectă aşa cum eşti de fapt.

(face un pas, arată spre oglindă, se întoarce într-o parte)

-          Cea de aici, spre exemplu. Asta este imaginea bunicii mele despre mine. Mă face să arăt mai deşteaptă şi mai inteligentă decât sunt cu adevărat.

(acelaşi joc)

-          Aşa însă, mă vede tatăl meu. Este aproape opusul imaginii bunicii despre mine. Mă face să arăt mai proastă, mai puţin inteligentă. Dintr-un anume motiv niciodată n-am putut să mă uit la această imagine fără să mă compar cu sora mea. Orice aş fi făcut pentru a o îmbunătăţi, imaginea aceasta nu era niciodată destul de bună.

(acelaşi joc)

-          Aceasta este imaginea pe care o are sora mea despre mine. Dintr-un oarecare motiv, imaginea aceasta arată ca noroiul de pe încălţări, desigur, cu excepţia cazurilor când vroia să împrumute ceva de la mine.

(acelaşi joc)

-          Aici este imaginea mamei despre mine. Nu a fost niciodată destul de curată sau destul de îngrijită. Întotdeauna părul meu era mereu prea lung şi fustele mereu prea scurte. Totuşi, oricât de rea ar fi fost imaginea mea, era totdeauna mai bună decât imaginea pe care ea o avea despre prietenii mei.

(acelaşi joc)

-          Uneori, când mă îngrăşam un pic, imaginea mamei mă făcea să arat aşa, ca un hipopotam.

(acelaşi joc)

-          Sau aşa, ca şi cum aş fi fost însărcinată.

(acelaşi joc)

-          Aceasta este imaginea pastorului despre mine. Ea arăta totdeauna mai întunecată decât toate celelalte. Şi părea că se schimba mereu. Într-o duminică m-a făcut să arăt ca o hoaţă pentru că nu am pus destui bani la colectă. Duminica următoare am început să văd un început de lepră pe pielea mea pentru că eram o păcătoasă. Am simţit mereu o oarecare fierbinţeală din cauza acestei imagini pentru că eram sigură că mă îndreptam spre iad.

(acelaşi joc)

-          Apoi am început să citesc Biblia şi am descoperit o imagine nouă. Imaginea nu este distorsionată şi întunecată ca în celelalte imagini. Este clară, bine conturată şi neschimbătoare. Nu se bazează pe părerile altora. Nu depinde de ce am făcut sau ce am lăsat nefăcut. Este imaginea mea aşa cum mă vede Dumnezeu. Dacă mă încred în Isus pentru viitorul meu, voi fi capabilă să văd lucrurile aşa cum sunt ele în realitate. Fără aşteptări, fără dezamăgiri, fără deficienţe. Cum e posibil aşa ceva? Ce mă face să arăt aşa bine aici când înainte eram aşa… distorsionată?

Acum e clar! ( se întoarce, se uită) Da. Este clar. Am fost creată după imaginea lui Dumnezeu Însuşi, fără distorsionări.

(ieşind)

Cred că de aceea am încetat într-un final să îmi mai fac griji în legătură cu toate celelalte imagini şi am început să mă concentrez asupra imaginii pe care o are Dumnezeu despre mine.

Tradus cu permisiunea autorului – © 2004 Bob Snook. Condiţii de folosire – nu vindeţi nici o parte a acestui material, chiar şi în situaţia în care îl rescrieţi. Nu trebuie să plătiţi nimic pentru folosire, chiar dacă faceţi bani din prezentarea lui. Puteţi să reproduceţi şi să distribuiţi în mod gratuit aceste materiale, însă toate copiile trebuie să conţină aceste afirmaţii de copyright. http://www.fea.net/bobsnook, email: bobsnook@fea.net

Posted in Scenete | Comments

Nu Îl deranja pe Dumnezeu cu rugăciuni nesemnificative

postat de alisuca

Ana: (intră, îngenunchează) Bună dimineaţa, Doamne! Mulţumesc pentru această zi frumoasă! Am nevoie doar de vreo două lucruri azi. (citeşte de pe un petic de hârtie.) Mai întâi am nevoie de o pereche nouă de tenişi, apoi tot nu am avut timp să îmi fac tema pentru studiul biblic, aşa că voi avea nevoie cam de 45 de minute de timp liber…

Demonul: (intră, strigă) Hei! Hei! Ce crezi că faci? De ce îl deranjezi pe Dumnezeu cu cererile tale mici şi nesemnificative?!

Ana: (trecând cu vederea prezenţa demonului şi îngerului, îşi mângâie bărbia gânditor.)

Îngerul: (intră purtând o Biblie) Mă scuzaţi, dar cine v-a dat dreptul să îmi interogaţi clienta?

Demonul: Clienta TA? Clienta TA?

Îngerul: Da. Clienta mea este în mijlocul rugăciunii de dimineaţă şi nu  doreşte să fie deranjată, mulţumesc!

Demonul: Clienta TA? Nu văd numele tău tatuat pe această persoană.

Îngerul: Ea mi-a fost încredinţată mie. Aşa că v-aş mulţumi, dacă aţi lăsa-o în pace.

Demonul: Tu chiar nu ai idee cu cine ai de-a face, nu?

Îngerul: De fapt nici nu mă interesează cine sunteţi. Sunt îngerul păzitor încredinţat acestei persoane. Aşa că ea este clienta MEA. Şi clienta mea are o zi foarte încărcată înaintea ei. Aşa că are nevoie să vorbească cu Domnul…

Demonul: Nu ai auzit gunoaiele pe care le cerea?

Îngerul: Clienta mea a învăţat să fie mulţumită în orice situaţie. Aşa că sunt sigur că cere numai ceea ce are nevoie…

Demonul: …L-a rugat pe Creatorul universului să îi dea o pereche de tenişi!

Îngerul: Păi, eu ştiu că talpa de la tenişii ei este foarte uzată şi…

Demonul: Nu, nu! Nu înţelegi! Ea Îl deranjează pe Creatorul a milioane şi milioane de stele pentru o pereche de tenişi!

Îngerul: Nu este nici un deranj atâta timp cât are nevoie de ei.

Demonul: De pe ce planetă eşti, prietene? (vorbeşte lângă urechea Anei) Nu ştii că Domnul este foarte ocupat conducând universul şi nu are timp să glumească cu o pereche de tenişi?

Îngerul: (deschide Biblia cu îndemânare) Ba sigur că are! Uite aici! ( în cealaltă ureche a Anei) “Şi Dumnezeul meu vă va împlini TOATE nevoile.” Vedeţi? (punctând) El nu vorbeşte doar de nevoile MARI.

Demonul: Ştiu să citesc. Ştiu să citesc! Dar s-ar părea că astăzi nu prea ai citit ziarele. (în urechea Anei) Este o inundaţie în Bangladesh, o tornadă în Oklahoma, o avalanşă în Elveţia şi un uragan în Republica Dominicană. Domnul nu are timp de rugăciunile tale mici şi nesemnificative. Acum, nu îţi pare rău că ai risipit aşa mult din timpul preţios al lui Dumnezeu?

Îngerul: (deschide Biblia cu îndemânare) De fapt sunt foarte sigur că nu îi pare deloc rău. Biblia spune de asemenea (în cealaltă ureche a Anei) “Încrede-te în Domnul din TOATĂ inima ta.” Vedeţi, Dumnezeu vrea ca ea să fie complet dependentă de El pentru orice nevoie. De aceea a fost creată.

Demonul: Uite, amice, chestia aia cu dependenţa ar putea fi bună pentru a da sentimente calde şi plăcute ţâncilor celor mici, dar noi suntem cu toţii adulţi aici. (în urechea Anei) Şi nu uita că s-a prăbuşit un avion în Bolivia şi a deraiat un tren în Barcelona. Domnul este mult prea ocupat ca să Îşi bată capul cu tenişi!

Îngerul: (deschide Biblia cu îndemânare) De fapt, Isus a spus exact opusul (arată, citeşte în urechea Anei) “Adevărat vă spun că, dacă nu vă veţi întoarce la Dumnezeu şi nu vă veţi face ca nişte copilaşi, cu nici un chip nu veţi intra în Împărăţia cerurilor.”

Demonul: Bine! Termină cu cititul din Scriptură, amice! Ai idee cu cine ai de-a face?!

Îngerul: M-aţi întrebat şi înainte şi chiar nu contează cu cine am de-a fa…

Demonul: …Ai idee cine a cauzat prăbuşirea avionului din Columbia?

Îngerul: Bolivia.

Demonul: Indiferent! Ştii cine a cauzat deraierea tenului în Madrid?

Îngerul: Bacelona.

Demonul: Nu începe cu chestii tehnice cu mine, prietene! Sunt un demon puternic! Eu fac lucrurile să se întâmple! (in urechea Anei) Si pot face viaţa mizerabilă pentru micuţa noastră prietenă de aici!

Îngerul: (deschide Biblia cu îndemânare) De fapt Biblia spune exact opusul (arată, citeşte în urechea Anei) “Cel ce este în voi este mai mare decât cel ce este în lume.”

Demonul: (în urechea Anei) Nu îl asculta pe prostănacul ăla! Domnul este prea ocupat cu făcut curăţenie după dezastrele mele ca să îţi asculte  rugăciunile tale mici şi nesemnificative.

Ana: Unde am rămas? A, da! Am nevoie de o pereche de tenişi. Am nevoie de cam 45 de minute ca să îmi termin studiul biblic…

(un sunet: cioc, cioc, cioc)

Mă întreb cine poate fi. (se ridică şi iese.)

Demonul: Cui îi pasă atâta timp cât îţi întrerupe rugăciunile mici şi nesemnificative…

Ana: (intră din nou ducând o cutie de pantofi) Hei! Mama mi-a trimis o pereche de tenişi de ziua mea! (uitându-se în sus) Mulţumesc, Doamne! (iese.)

Îngerul: (ieşind, ironic) Domnul este mult prea ocupat pentru rugăciuni mici şi nesemnificative. (râde)

Demonul: (urmându-l) Ha, ha, ha! Foarte amuzant!

Posted in Scenete | Comments

Lumânările lor se sting

postat de alisuca

Scena: semiîntuneric, pe scenă câteva persoane (creştini) cu lumânări aprinse în mâini (se plimbă lejer). Într-un colţ, Hristos având cununa de spini pe cap şi braţele deschise spre grupul de creştini (poziţie care sugerează chemarea, grija şi dragostea Sa şi, totodată, crucificarea, jertfa) (rol static).

În celălalt capăt, Satan  însoţit de îngerul său, care au drept scop distrugerea grupului de creştini prin stingerea lumânărilor.

  1. Primul atac se dă asupra unui creştin real care îşi apără cu îndârjire lumânarea. Atacul direct nu dă rezultate, aşa că Satan schimbă tactica şi, prin distragerea atenţiei (rol ce poate fi interpretat de îngerul său care captează atenţia creştinului arătându-i ceva: cerul, obiecte sclipitoare, etc.). Satan reuşeşte să-i stingă creştinului lumânarea. Speriat, creştinul fuge şi-şi aprinde lumânarea de la un alt creştin (care o are încă aprinsă). Satan observă şi, înciudat, continuă atacul. De data aceasta însă nici o strategie nu dă rezultate. Creştinul real ridică lumânarea mai sus şi Satan nu o poate stinge (eventual, cu celălalt braţ creştinul real îi împinge la fiecare atac pe Satan şi pe îngerul său).
  2. Satan îşi îndreaptă atenţia înspre un alt creştin (libertin). Acesta nu prea dă importanţă lumânării sale (o ţine dezordonat, , plictisit). Satan reuşeşte fără prea mari eforturi să stingă lumânarea. Creştinul libertin nu se impacientează însă şi, indiferent, ba chiar bucuros, o pune în buzunar stinsă. Satan şi îngerul său jubilează.
  3. Satan se îndreaptă spre un alt creştin (naiv). Acesta se joacă, se poartă copilăros cu lumânarea sa. Satan reuşeşte la fel de repede să îi stingă lumânarea. Creştinul naiv se sperie şi nu se simte confortabil având lumânarea stinsă, însă îngerul lui Satan, sau Satan îl consolează, îi distrage atenţia. Creştinul libertin merge şi îl convinge pe cel naiv că nu este nici o problemă, că şi el are lumânarea stinsă şi nu s-a întâmplat nimic. Creştinul naiv se calmează şi, la braţ cu cel libertin, se plimbă pe marginea scenei. Satan şi îngerul său jubilează.
  4. În continuare, Satan atacă un alt creştin (creştinul fricos). Acesta este foarte grijuliu cu lumânarea sa, este excesiv de protectiv şi de temător. Atacul direct nu dă nici la el rezultate. Satan apelează la aceeaşi tactică pe care a folosit-o cu creştinul real, aceea a atragerii atenţiei. Tactica dă rezultate şi lumânarea creştinului fricos este stinsă.  Disperat, creştinul fricos aleargă să îşi aprindă din nou lumânarea. În cele din urmă observă pe creştinul real (singurul care mai are lumânarea aprinsă) şi se repede la el să-şi aprindă lumânarea. Apoi, în timp ce-şi protejează şi mai cu foc lumânarea, îi vine o idee – dacă ar ascunde lumina sub ceva, aceasta nu ar mai putea să fie stinsă. Găseşte un vas (netransparent) pe care îl ţine deasupra lumânării. Satan încearcă să stingă şi acum lumânarea. De fiecare dată creştinul se uită speriat sub vas ca să vadă dacă lumânarea nu s-a stins. Văzând aceasta, capătă încredere şi devine mai nepăsător la atacurile lui Satan. Satan renunţă la încercarea de a mai stinge lumânarea, dar este mulţumit pentru că, oricum, lumina nu se mai vede.
  5. Deodată, o lumină puternică (se poate folosi lumina unui retroproiector) luminează cadrul în care Hristos stă cu braţele întinse. Toţi se opresc. Satan şi îngerul său sunt speriaţi iar ceilalţi surprinşi. Primul care realizează mesajul (chemarea) este creştinul real, apoi cel fricos. Amândoi se duc înspre Hristos. Satan şi îngerul său încearcă să îi oprească, dar se opresc în apropierea lui Hristos (ca lovindu-se de un zid). Ajuns lângă Hristos, creştinul real îi  oferă lumânarea sa stinsă. Apoi, îi arată creştinului speriat că lumina trebuie să fie vizibilă şi că e o greşeală să o ascunzi. Atenţia le este captată apoi de ceilalţi doi creştini care se află departe de protecţia lui Hristos. Creştinul real, susţinut în rugăciune de celălalt creştin (de acum real şi el) se duce şi încearcă să îi aducă şi pe ceilalţi sub protecţia lui Hristos. Nu reuşeşte să-l aducă decât pe creştinul naiv. Celălalt (creştinul firesc) refuză şi este luat de către Satan şi îngerul său (încadrat) care se depărtează învinşi, dar cu o victimă. Ceilalţi trei creştini (de acum reali) se închină lui Hristos ridicând cât mai sus luminile lor.

Final

Posted in Scenete | Comments

Împreună lucrători cu Dumnezeu

postat de alisuca

Pentru această scenetă este nevoie de patru tineri şi de 8-10 cutii de carton de diferite mărimi, pe care să fie scrise cu o cariocă foarte groasă diverse greutăţi (20kg, 1,5t, 3kg, etc.)

Sceneta începe cu toate cutiile aruncate pe jos în dezordine. În fundal stă Isus (interpretat de către unul dintre tineri).

Primul tânăr (cel care face totul prin propria lui putere) se apropie de cutii, „face” o rugăciune scurtă, scuipă în palme şi se apucă să clădească un fel de zid, fără să bage de seamă că Isus este acolo. Începe cu greutăţile mai mici, apoi, pe măsură ce acestea devin din ce în ce mai mari, întâmpină dificultăţi şi, până la urmă, cade, cocoşat de greutate, peste „zidul” pe care a încercat să îl construiască, dărâmându-l.

Al doilea tânăr (cel care se aşteaptă ca Dumnezeu să facă totul pentru el) se apropie de cutii şi începe să se roage cu ardoare făcându-I semne lui Isus să vină şi să clădească un zid. Depune eforturi considerabile în rugăciune pentru a face acest lucru, devreme ce Isus pare să nu se clintească din loc. Într-un târziu, văzând că nu se întâmplă nimic, renunţă.

Al treilea tânăr (cel care face toate lucrurile împreună cu Dumnezeu) se apropie de cutii, se roagă şi îl cheamă pe Isus să lucreze împreună cu el. Zidul este clădit cu uşurinţă.

Posted in Scenete | Comments

Hrănirea

postat de alisuca

Scena 1. Cadru familial – o familie formată din mai multe persoane, mai mulţi copii (fraţi, surori), un copil nou născut, părinţii.

Fraţii şi surorile mai mari primesc responsabilitatea de a se îngriji de copilul nou născut pentru perioada în care părinţi vor fi plecaţi de acasă.

Părinţii pleacă.

Scena 2. Copiii îşi văd fiecare de treaba lor (se joacă, învaţă, spală vase, etc.). Copilul cel mic doarme liniştit.

La un moment dat cel mic se trezeşte şi începe să plângă (plâns de copil înregistrat).

Atenţia fraţilor este captată, fiecare încetează să se ocupe de propriile activităţi şi se îndreaptă spre pătuţul celui mic.

Scena 3. Fraţii strânşi în jurul pătuţului din care plânge micuţul.

Fiecare încearcă să liniştească pe copilaş cu: vorbe bune, legănat, jucării, cântece de leagăn, etc.

Degeaba, plânsul continuă.

Scena 4. Cuiva îi vine ideea că probabil, copilului îi este foame şi trebuie hrănit.

Îi aduc pe rând mâncare:

-         o rudă de salam, o conservă, un borcan de gem, o sticlă de Coca-Cola nedesfăcută, o ceapă, slănină, muştar, îi aduc tacâmuri, etc. Unul aduce o oală de ciorbă (cineva gustă din ea şi o apreciază ostentativ), altul o toarnă pe jos, altcineva încearcă să hrănească cu forţa pe micuţ).Cineva aduce un meniu pentru ca bebeluşul să spună sau să arate ce îi place.

Exasperaţi, alţii încearcă să-i ofere bomboane, ciocolată, cafea, bere, numai să tacă odată.

Ceilalţi îi oferă flori, flori şi fructe artificiale.

Scena 5. Tocmai când se gândesc să-i dea un somnifer să tacă, apare mama (părinţii). Ea aduce imediat hrana corespunzătoare (o sticlă cu biberon plină cu lapte) şi bebeluşul tace.

Posted in Scenete | Comments

Cum să asculţi liniştea

postat de alisuca

Scenă: Bancă în parc sau trei scaune, unul lângă altul, cu faţa la audienţă.

Ani: (intră ducând o Biblie şi având la ea căşti foarte mari de casetofon cu mufa în buzunar, merge la bancă, se aşează, îşi pune căştile, respiră adânc şi închide ochii.)

Luiza: (intră şi se duce la bancă) Salut. (se aşează.)

Ani: (deschide ochii, zâmbeşte, dă din cap, închide ochii.)

Luiza: Ce asculţi?

Ani: (cu ochii închişi) Nimic.

Luiza: Ei, haide. Poţi să îmi spui. (pauză) Ei bine? Ce este? Este vreunul din acele cântece murdare ale acelui cântăreţ britanic cu nume de femeie?

Ani: Nu, nu este nimic.

Luiza: (pauză) Ei bine, dacă crezi că o să stau aici toată dupămasa să ghicesc ce asculţi, ar fi bine să te gândeşti de două ori. (pauză) Să ştii că treaba asta este enervantă!

Ani: (dă la o parte o cască de pe ureche) Scuză-mă?

Luiza: De ce nu îmi spui ce asculţi?

Ani: Ţi-am spus. Nimic. (îşi continuă ascultarea cu ochii închişi.)

Luiza: Crezi că-s proastă, nu? Stai aici singură în mijlocul parcului, cu căşti pe urechi şi eu să cred că nu asculţi nimic? Ce urmăreşti?

Ani: (dă la o parte o cască de pe ureche) Scuză-mă?

Luiza: Urmăreşti ceva, ştiu eu. (se apropie de Ani) Lasă-mă să ascult. (ridică o cască de pe urechea lui Ani şi o apropie de urechea ei) Nu aud nimic.

Ani: Asta încercam să îţi spun…

Luiza: Ştiu ce ai făcut. L-ai oprit când m-ai văzut venind. (scoate mufa din buzunarul lui Ani şi leagănă mufa în faţa ochilor) Nu sunt conectate.

Ani: Asta am încercat să îţi spun…

Luiza: (îşi dă jos  căştile pe care tocmai şi le-a pus) Ei bine, ce ai făcut cu casetofonul?

Ani: Nu am un casetofon.

Luiza: Atunci un radio.

Ani: Nu am un radio.

Luiza: Un televizor portabil.

Ani: Nu am un televizor portabil.

Luiza: CD player.

Ani: Nu am un CD player. (se ridică, îşi ridică mâinile) Ascultă, n-am casetofon, radio, televizor portabil sau CD player.

Luiza: Ce urmăreşti.

Ani: Nu urmăresc …

Luiza: …urmăreşti tu ceva. Ştiu eu.

Ani: Îmi fac timpul de părtăşie.

Luiza: Timpul de ce?

Ani: Timpul meu de părtăşie.

Luiza: Ce-i acesta? Un fel de cod secret? O conspiraţie?

Ani: Nu. Cam odată pe lună, dacă pot chiar mai des, vin aici în parc, pentru a mă îndepărta de zgomotul constant de la televizor, radio, CD player, telefon, casetofon… şi de prieteni binevoitori.

Luiza: Şi VREI să asculţi … NIMIC?

Ani: Da. După ce îmi liniştesc mintea pentru câteva minute, (ridică Biblia) citesc un pasaj sau două din Biblie şi stau în tăcere şi las cuvintele să găsească o aplicare în viaţa mea.

Luiza: Asta faci în fiecare zi în timpul zilnic de linişte cu Dumnezeu.

Ani: Este adevărat. Însă aici în parc pot să stau cu Domnul toată dupămasa. Şi pentru că nu sunt grăbită şi nu am toate presiunile zilei asupra mea, ajung de obicei să capăt o perspectivă asupra vieţii mele sau o idee folositoare pe care nu le-aş obţine în timpul zilnic de linişte cu Dumnezeu.

Luiza: Nu poate să fie aşa de simplu. Urmăreşti tu ceva. Ştiu eu.

Ani: I Ascultă. În timp ce tu stai aici şi încerci să găseşti explicaţii, eu voi găsi un loc liniştit în parc. (iese, punându-şi căştile pe urechi.)

Luiza: (o urmează pocnind din degete) Ştiu ce faci! Interceptezi conversaţia cuiva. Da, asta e! nimeni nu stă pur şi simplu, fără să asculte nimic.

Posted in Scenete | Comments

Cercul de de protecţie

postat de alisuca

Scena: Un cerc de aproximativ 4-6 metri (poate fi şi un pătrat), realizat într-un mod cât mai vizibil (din bănci, din scaune, din sfoară groasă, etc.), astfel încât să se realizeze o împrejmuire care izolează, delimitează, dar în acelaşi timp permite contactul şi comunicarea cu exteriorul.

În interiorul cercului se află un grup de persoane care reprezintă o grupare de creştini. Poate conţine: părinţii creştini, liderul de tineret sau păstorul, prieteni creştini.

Personajul central este o persoană tânără care face parte din cercul de creştini.

În exteriorul cercului se află personajele negative – demonii, care au o îmbrăcăminte specială: în faţă albă şi pe spate neagră (se realizează uşor prin agăţarea, numai în faţă, a unui tricou alb peste unul negru care este purtat în mod normal).

Acţiunea: pe muzică de fond liniştită, neutră, cei din cercul creştin îşi trăiesc viaţa de creştini (se roagă, citesc Biblia, personal sau în grup, trăiesc viaţa de zi cu zi – scene alternative scurte).

Demonii din cercul exterior dau târcoale.

Treptat, personajul central, tânărul creştin, începe să se plictisească de rutina zilnică şi începe să arunce ocheade înspre exterior. La un moment dat îşi pune la urechi nişte căşti (pe care le purta la gât) pentru a sugera ideea de autoizolare – muzica se schimbă şi sugerează tentaţia. Tânărul creştin este din ce în ce mai atras spre exterior. Lasă căştile şi merge la părinţi, pentru a le arăta exteriorul, cerându-le permisiunea de a ieşi din cerc. Răspunsul părinţilor este un NU ferm. Dezamăgit şi considerându-i învechiţi pe părinţi, tânărul merge, după un timp, la liderul lui de tineret cu aceeaşi întrebare, sperând la un alt fel de răspuns. Spre dezamăgirea lui, răspunsul este acelaşi – NU. Face încă o încercare şi pune aceeaşi întrebare şi prietenilor săi creştini. Primeşte acelaşi răspuns. Dezamăgit total, el îşi pune din nou căştile – a căror muzică sugerează tentaţia – şi se apropie din ce în ce mai mult de exterior. Demonii devin mai activi şi îi fac semne de chemare prietenoase. Îi oferă cadouri (ieftine, dar atrăgătoare) în culori stridente. Tânărul creştin face cu greu faţă tentaţiei şi, oarecum timid, speriat, dar încurajat de demoni, iese în exterior. Demonii îl conduc prieteneşte şi îi arată tot exteriorul. Tânărul devine volubil, se împrieteneşte cu demonii şi începe să danseze împreună cu ei. În timpul dansului, unul dintre demoni îi trece peste braţe un laţ realizat din bandă de elastic. Dansul începe să capete forme brutale (demonii îl îmbrâncesc pe tânăr unul în braţele celuilalt). Realizând pericolul, tânărul încearcă să se întoarcă în cercul de protecţie. Laţul elastic îi permite să se depărteze un pic de demoni, dar numai un pic. Demonii ţin cu putere de celălalt capăt al laţului.

Tânărul este prins în capcana lor.

Cei din cercul de protecţie nu pot decât să se roage pentru el.

Final tensionat (fără happy end)

Posibilă bază de discuţie  – cercul de protecţie al lui Dumnezeu nu este făcut pentru a ne limita (deşi în aparenţă aşa pare) ci pentru a ne feri, sau pentru a ne pune la adăpost de atacurile şi capcanele demonilor.

Posted in Scenete | Comments

Ce ar face Isus?

postat de alisuca

Scenă – două scaune separate de o masă mică cu o telecomandă TV pe ea.

Amy – (Intră cu un bol de popcorn, se aşează şi urmăreşte un TV imaginar peste capetele audienţei, în spatele sălii pentru câteva momente) – L-am mai văzut pe acesta. (ridică telecomanda, schimbă canalul.)

Liz – (intră cu un bol de îngheţată) – hei, mă uitam la programul acela! (se aşează.)

Amy – Era o reluare.

Liz – Ei bine, şi ce dacă. (se întinde după telecomandă) Dă-mi-o!

Amy – (ţine la distanţă telecomanda) Constituţia îmi garantează dreptul la proprietate.

Mama – (intră din partea opusă, îmbrăcată cu haină, cu poşetă în mână) Voi două chiar nu vă puteţi înţelege?

Liz – Mamă, eram chiar în mijlocul unui program şi ea a schimbat canalul.

Amy – Era o reluare.

Tata – (vine şi el, îmbrăcat cu haină) Stingeţi televizorul. Trebuie să vorbim.

Amy – Mă uitam la ceva.

Mama – Stinge-l. trebuie să stăm de vorbă.

Amy – (ridică telecomanda şi apasă pe buton) Ei bine, fie. Însă nu ştiu ce poate fi mai important decât să te uiţi la reluări cu „Bay Watch”.

Liz – Care e problema? Este oare vorba de bunica?

Amy- Mda, bunica, nu-i aşa? Adică, nu cumva …

Tata – Oh, bunica îşi revine destul de bine. Însă doctorul a spus că ea nu va fi niciodată în stare să îşi mai poarte singură de grijă.

Liz – Deci, ce vreţi să faceţi?

Amy- O veţi pune într-un azil de bătrâni?

(Mama şi tata schimbă priviri.)

Tata – Nu ne putem permite un azil.

Mama – Însă, chiar dacă ne-am permite un azil, ne gândim că bunicii i-ar merge mai bine dacă ar petrece cu familia ultimii ani de viaţă.

Amy – Adică vrei să spui că se va muta aici cu noi?

Liz – Oh, nu veţi face aşa ceva…

Amy – Nicidecum! Cu siguranţă că nu o veţi muta în camera voastră!

Liz – Aceasta înseamnă că una dintre noi îşi va pierde camera.

Amy – Nicidecum!

Liz – Şi foarte probabil că va fi vorba de dormitorul meu, pentru că al meu este chiar lângă toaletă.

Amy – Aceasta înseamnă că Miss Piggy (arată înspre Liz) va murdări de acum înainte camera mea. Nu, nu e posibil!

Tata – Fetelor, avem aici o ocazie reală.

Liz – Da, avem ocazia să ne pierdem intimitatea.

Amy – Cu nici un chip nu voi împărţi camera cu sora mea.

Mama – (către tata) Spune-le despre studiul nostru biblic de familie.

Liz – Ce studiu biblic?

Amy – Studiul biblic de familie nu este decât mâine seară. Ce are asta de a face cu împărtăşirea unei camere?

Tata – În seara aceasta, în drum spre spital, eu şi mama am discutat ce anume vom vorbi mâine la studiul biblic de familie. Se pare că amândoi ne-am gândit la acelaşi lucru în acelaşi timp.

Liz – La ce v-aţi gândit?

Amy – Eu ştiu – 3 Intruziuni 19:12 -  „Împarte camera ta cu altcineva.”

Mama – Înainte chiar să ştim de la doctori despre diagnosticul bunicii, am decis amândoi să începem o serie de devoţiuni despre „Ce ar face Isus?”

Liz – Oh, da. Îmi amintesc acum. Isus a spus „vindecaţi bolnavii, scoateţi demonii şi împărtăşiţi-vă camera.”

Tata – Nu a spus aceasta. Însă a spus să ne îngrijim de văduve şi de orfani.

Amy – Bunica nu trebuie să stea cu noi, ştii. Ea are alţi doi copii care ar putea să aibă grijă de ea.

Liz – Da, cum stau lucrurile cu mătuşa Kate şi cu unchiul Dave?

Tata – Ei nu sunt credincioşi.

Liz – Da, chiar?

Tata – Aşa că, este exact ca şi în situaţia în care era Isus pe cruce, când mai avea puţin până să moară.

Mama – În momentul în care Isus a murit, El a avut cinci sau şase fraţi şi surori care puteau să se îngrijească de mama Lui.

Tata – Însă, la fel ca şi în cazul familiei mele, este probabil că nici una din rudele lui Isus nu erau credincioase. Aşa că aceasta este o bună oportunitate pentru a pune întrebarea:

(Mama şi tata) Ce ar face Isus?

Amy şi Liz (îşi încrucişează la unison braţele) Ei bine, ascult.

Tata – Încercaţi să vă puneţi pe voi înşivă în această postură. Isus fusese bătut aşa de rău încât spatele Său arăta ca o carne vie, fusese pironit pe o cruce pe care se sufoca de moarte. Însă, chiar şi în mijlocul acestei dureri cumplite, a lăsat El viitorul mamei Sale în mâna unor necredincioşi? Ei bine?

Liz –  (oftând) Nu, i-a cerut apostolului Ioan să se îngrijească de ea.

Mama – Putem noi să facem mai puţin?

Amy -  (oftând) Mă faci să mă simt ca şi cum aş fi o persoană răsfăţată.

Liz – (oftând) Suntem nişte răsfăţate. (Se ridică, îl  ia de mână pe tata şi îl trage înspre ieşire) Haide tată.

Tata – Unde mergem?

Liz – Mergem să o sunăm pe bunica.

Amy – (o prinde pe mama de mână şi o urmează pe Liz) Da, hai să îi spunem că vrem să stea la noi.

Liz – Avem un dormitor perfect pentru ea, chiar lângă baie.

Amy – Asta ar face Isus.

(ies toţi)

©2001 Bob Snook. Condiţii de folosire:
A nu se vinde nici o parte a acestui material, chiar dacă se rescrie.
Nu se plăteşte nimic pentru el, chiar dacă se fac bani din reprezentaţii. Materialul se poate reproduce şi distribui gratuit,
Însă toate copiile trebuie să conţină afirmaţia de copyright.
http://www.fea.net/bobsnook  email: bobsnook@fea.net

Posted in Scenete | Comments

Cautand DRAGOSTEA

postat de alisuca

Dupa o idée a lui Gabytzu Vintilescu

Prelucrare-Naty Ciurea

POVESTITORUL:

Pe cararile planetei albastre este aceiasi agitatie ca intotdeauna.Oamenii isi continua trairea lor ametitoare fara sa le pese,ca de undeva de sus,mai sus de stele sau de vise,potop de har alinator asteapta sa se reverse asupra lor in torente.

Dar undeva,intrun colt de lume,doi prieteni isi iau timp sa stea de vorba.

*****:

-Stii in ultima vreme totul mi se pare lipsit de sens…Atat de multe intrebari staruie in mintea mea si nu gasesc niciun raspuns.De unde venim,incotro mergem,si de ce ne aflam aici?Ce e cu lipsa asta de sens si mai ales de ce nu pot fii fericit?As vrea daca as putea sa am o alta viata,sa fiu altceva,altcineva,insa sunt atat de confuz ca nici nu as sti ce sa aleg.Un lucru stiu cu siguranta:as vrea…SA SCHIMB LUMEA!

#####:

-Mie mi-ar fi placut sa fiu un geniu,sa descopar tratamentele pentru bolile grave ce s-au abatut asupra omului,si mai ales,as fii vrut sa fiu asa de bogat incat sa-i fac pe altii fericiti!
*****:

-Haha,ma faci sa rad.Crezi ca fiind bogat poti sa-i faci pe altii fericiti???

#####:

-Da,as veni in intampinarea nevoilor lor astfel ca nu ar mai duce lipsa de nimic,si atunci ar putea fi fericiti.

*****:

-Dragul meu prieten,recunosc faptul ca unii oamenii sunt nefericiti pentru ca le lipsesc o multime de lucruri care se pot cumpara,dar ce te facy cu acele lucruri pentru care nu sa emis inca moneda??

#####:

-Ce vrei sa spui?

*****:

-Ce ai sa faci cu prietenia,cu solidaritatea,cu sentimental de apartenenta,ce ai sa faci cu dragostea?De unde le vei da;cestea nu se cumpara!

#####:

-Inteleg ca nu se cumpara,dar undeva trebuie sa existe si trebuie de asemenea sa existe o cale sa le putem procura!

*****:

-Hei,mi-a venit o idée!Ce ar fi sa mergem sa cautam putina dragoste?Daca vrem sa schimbam lumea cel mai bun moment de inceput este chiar azi!Haide prietene,vom stabate lumea in lung si in lat,si poate vom da de urma ei!

POVESTITORUL:

S-au hotarat cei doi prieteni sa plece in cautarea dragostei;si ca sa fie siguri ca o vor gasi pana seara au luato unul la stanga si celalat la dreapta.***** a intrebat peste tot de unde s-ar putea cumpara putina dragoste,insa toti oamenii iau spus acelati lucru:dragostea trebuie descoperita!Dar nici ei nu o gasisera asa ca nu il puteau ajuta.dupa o bucata de vreme,se aseza pe o banca sin u a trecut mult pana cand cineva –sa asezat langa el.

ISUS:

-Am inteles ca ma cauti!

*****:

-Poftim,nici macar nu va cunosc,cum as putea sa va caut?

ISUS:

-Numele meu este Isus,iar tu cautidragostea;EU SUNT!

Ceva din conversatia asta il tulbura pe tanarul nostrum,si pentru ca nu isi putea da seama ce este,se ridica si spuse:

*****:

-Domnule,imi pare bine de cunostinta,dar nu pot sa va cred.Dragostea este ceva,este altceva,si am sa demostrez!

Se grabi iarasi pe strazi dornic sa gasesca raspunsul pe care il cauta.Si iata ca in fata lui mergeau de mana un sot cu sotia lui.Privirea lor era asa de senina si zambetul lor trada fericire.

*****:

-Nu va suparati,stiti cumva unde as putea sa gasesc dragostea?

-Desigur,Cel ce a creat cerurile si pamantul,marea si izvoarele apelor,Acela este dragoste si iti poate darui si tie.

*****:

-Deci dragostea este o persoana?

-Bineinteles,si oriunde teai uita in jurul  tau:stele,flori,copaci si chiar oameni,toate sunt dovezi ale dragostei  Lui.

Mai confuz ca la inceput sa indeparta agale…In timp ce rememora cele ce I se spusesera auzi pe cineva fredonand o melodie vesela.si-a pus in gand ca aceasta va fi ultima persoana pe care o mai intreaba.

*****:

-Nu va suparati stiti cumva unde as putea sa gasi dragostea?

-Cel ce a murit pentru tine.El este dragoste.

*****:

-Domnule dar pentru mine nu a murit nimeni!

-Gresesti tinere1Pentru noi toti a murit cineva,si chiar daca sa intamplat acum multa vreme,El inca mai puarta semnele cuielor in palmele Sale.acelea sunt dovezi ale dragostei Lui.

*****:

-Multumesc domnule1Dar stiti cumva unde l-as putea gasi pe cel ce a facut aceste lucruri?

-Este de ajuns sa vrei sa Il cunosti si el ti se va descoperi.Caci asa a spus:”Inainte ca sa ma cheme le voi raspunde,inainte ca sa ispraveasca vorba ii voi asculta.”.Il vei gasi mai usor decat crezi!

Asa ca tanarul nostrum isi incheie cautarea;pastra totusi in suflet speranta ca adevarata dragoste I se va descoperi candva.In drumul lui inapoi spre casa,trecu din nou pe langa banca unde se odihnise de dimineata,si iata ca acel Isus era tot acolo.Parea ca il asteapta.

ISUS:

-Ai gasit pana la urma acel ceva numit dragostea?

*****:

-Nu,nu inca,dar ai avut dreptate.Dragostea nu este ceva;este CINEVA.Cel ce a creat cerurile si pamantul.

ISUS:

-Eu le-am creat!

*****:

-Nu pot sa cred asa ceva.Nu poti fi tu acela!

ISUS:

-Eu le-am creat si mia luat doar sase zile

*****:

-Dar mi te imaginam altfel,mai impozant,mai puternic,dar esty asa de bland!

ISUS:

-Oamenii cred ca lucrurile se pot infaptui prin forta,Mie Mi-a fost de ajuns cuvantul.

*****:

-Tu ai murit pentru mine?

Atunci Isus intinse palmele si lasa sa se vada semnele cuielor in palmele Sale.Tanarul privea inmarmurit si incet incet,fara sa-si poata explica ,in sufletul sau sa cuibarit sentimentul ca a gasit ce cauta.

*****:

-Iti multumesc Isus pentru tot ce ai facut pentru mine!Merg acum sa-l caut pe prietenul meu.As vrea sa-I spun CINE e dragostea!

ISUS:

-Prietenul tau a plecat deja acasa.a fost si el pe aici!

Posted in Scenete | Comments

De ce ne face Dumnezeu să aşteptăm răspunsurile la rugăciuni?

postat de alisuca

Scena: Un semicerc de scaune cu faţa către public.

Luiza: (intră purtând o propunere de afaceri, începe să meargă) Ce fel de răspuns mai e şi ăsta? Noi facem o propunere simplă şi şeful ne trimite în sala de conferinţe să aşteptăm. Ce să aşteptăm?

Emilia: (o urmează purtând o propunere de afaceri, se aşează) Nu ştiu. Pare un pic ciudat. Ai văzut expresia vicleană de pe faţa lui?

Luiza: Da. Ştii, cred că a cam înnebunit. Cred că i-a sărit până la urmă o doagă.

Emilia: Mă îndoiesc. Cred că e în deplinătatea facultăţilor mintale.

Luiza: Atunci de ce nu ne-a dat pur şi simplu ce i-am cerut? Ar fi putut să ridice receptorul şi să facă să se întâmple acest lucru (pocneşte din degete) aşa.

Emilia: Ştiu. Propunerea noastră era nesemnificativă în comparaţie cu majoritatea cererilor pe care le primeşte. Şi totuşi ne-a spus să aşteptăm.

Luiza: A înnebunit, îţi zic eu. În sfârşit a înnebunit. Dacă începe să pună pe toată lumea din companie să aştepte pentru cele mai mici cereri va aduce compania asta la sapă de lemn.

Emilia: Tocmai asta e. Nu îi face pe toţi să aştepte. Doar pe noi.

Luiza: Poate că are ceva cu noi. Da, asta e. Încearcă să ne facă să demisionăm.

Emilia: De ce ar face asta? Nu ne-a vorbit niciodată de rău pe nici una din noi. Pe deasupra noi am fi ultimele persoane din companie pe care le-ar concedia. Noi suntem singurele persoane care merg la el la biserică. (pocneşte din degete) Asta e!

Luiza: Ce e? Şi tu ţi-ai pierdut minţile? Cred că toţi din compania asta încep să înnebunească.

Emilia: Nu. E vorba de biserică.

Luiza: Biserică.

Emilia: Da.

Luiza: Crezi că ne face să aşteptăm pentru că mergem la el la biserică?

Emilia: Da.

Luiza: Ţi-ai pierdut minţile. Sunt singura persoană sănătoasă care a mai rămas şi nu ştiu cât o să mai rezist.

Emilia: Nu. Nu vezi? Şeful va conduce studiul biblic miercurea viitoare. Cred că ăsta e un exerciţiu ca să ne dea o lecţie.

Luiza: O lecţie.

Emilia: Da.

Luiza: Ce fel de lecţie?

Emilia: Nu ştiu. Ce lecţie putem învăţa din aşteptare?

Luiza: Păi singura lecţie pe care am învăţat-o este că toţi din această companie sunt pregătiţi pentru spitalul de nebuni.

Emilia: (se ridică, merge) Sunt sigură că asta este spre binele nostru. Dar cum?

Luiza: De parcă o persoană ar putea beneficia de pe urma aşteptării.

Emilia: Este în legătură cu studiul biblic, cu siguranţă. Gândeşte-te la “aşteptare” din punctul de vedere al lui Dumnezeu.

Luiza: Chiar crezi că despre asta e vorba?

Emilia: Sunt aproape sigură de asta. În ce situaţii ne face Dumnezeu să aşteptăm?

Luiza: Doar la toate rugăciunile mele din ultimele şase luni.

Emilia: (pocneşte din degete) Asta e!

Luiza: Ce e? Tot ce am spus a fost…

Emilia: Este în legătură cu aşteptarea răspunsului pentru o propunere. Este exact ca şi cum L-am ruga pe Dumnezeu pentru ceva ce ne-ar putea da cât ai zice “peşte”, dar totuşi ne face să aşteptăm. De ce face aşa?

Luiza: Nu mă întreba pe mine. Eu doar mă enervez gândindu-mă la toate lucrurile pentru care Dumnezeu mă face să aştept.

Emilia: Tocmai ai pus punctul pe “I”!

Luiza: Serios?

Emilia: Da. Ceea ce şeful încearcă să ne înveţe poate fi aplicat şi la afaceri şi  la viaţa noastră de rugăciune.

Luiza: Crezi?

Emilia: Da. Dacă învăţăm lecţia de la afaceri, atunci probabil că vom avea şi o cunoştinţă despre felul lui Dumnezeu de a gândi atunci când ne face să aşteptăm un răspuns la rugăciune.

Luiza: Şi acea lecţie este…

Emilia: Nu ştiu. Încă nu am descoperit asta.

Luiza: Asta a fost o mare pierdere de vreme.

Emilia: (mergând) Totul este legat de timp. Dar Dumnezeu nu ne-ar face doar să ne pierdem timpul. Ce pune la cale? Hai să mai gândim o dată propunerea noastră! (deschide propunerea, reciteşte)

Luiza: Ce e cu propunerea noastră?

Emilia: Ce e în neregulă cu ea?

Luiza: Nu e nimic în neregulă cu ea. Era o propunere bună. De aceea am dus-o la şefu’.

Emilia: Nu. Nu înţelegi? Ceea ce vreau să spun este: când Dumnezeu ne face să aşteptăm, primul lucru pe care ar trebui să îl întrebăm este ce nu e în regulă cu propunerea noastră, nu din punctul NOSTRU de vedere, ci din punctul LUI de vedere. Dacă tu ai fi un preşedinte sau o companie multimiliardară uitându-te la propunerea noastră, ce ai crede despre ea?

Luiza: Pentru o companie multimiliardară propunerea asta ar fi un fleac.

Emilia: (pocneşte din degete) Bingo!

Luiza: Bingo.

Emilia: Dacă Dumnezeu ne face să aşteptăm, una dintre primele întrebări pe care ar trebui să le punem ar fi dacă ne gândim la lucruri suficient de mari.

Luiza: Deci tu crezi că ar trebui să ne ducem şi să îi cerem şefului mai mulţi bani?

Emilia: Nu. Da. Păi, poate.

Luiza: Care dintre ele este?

Emilia: Eu vorbesc aici despre lecţia spirituală. Cred că motivul pentru care Dumnezeu ne face să aşteptăm uneori este că ne gândim la lucruri suficient de mari. Aşteptarea ne dă timp de gândire despre diferitele posibilităţi din punctul de vedere al lui Dumnezeu. Persoana care a creat acest Univers imens din nimic este mare. Şi aşa ar trebui să fim şi noi. Dacă Dumnezeu ar răspunde la o rugăciune mică de-a noastră, oamenii ar crede că am realizat totul singuri. Dumnezeu nu ar primi nici un credit pentru asta. Dar dacă răspunsul la rugăciune ar fi mare, toată lumea ar fi sigură cu nu am făcut totul de unii singuri.

Luiza: Oh, înţeleg ce vrei să zici. Când cer lucruri obişnuite, trebuie să le cer într-un mod “mare” pentru ca Dumnezeu să primească creditul.

Emilia: Exact.

Luiza: Nici nu-i de mirare că Dumnezeu m-a făcut să aştept. Eu nu gândesc lucruri măreţe.

Emilia: Aşteptarea ne aminteşte, de asemenea, că propunerea noastră s-ar putea să nu corespundă cu viitorul firmei.

Luiza: Să nu corespundă.

Emilia: Da. Dacă, fără ca noi să ştim, şeful plănuieşte o fuziune cu o altă companie? Dacă propunerea noastră ar face compania noastră mai puţin atrăgătoare pentru cealaltă companie dintr-un motiv oarecare?

Luiza: Acelaşi lucru ar putea fi adevărat şi pentru Dumnezeu. Poate că Dumnezeu ne face să aşteptăm din cauza unor circumstanţe pe care noi încă nu le putem vedea. Aşteptarea va face ca acele circumstanţe să fie descoperite înaintea ochilor noştri. Atunci, dacă mai vrem încă să ne rugăm pentru cererile noastre, vom schimba propunerea astfel încât să includă noile circumstanţe.

Emilia: Exact.

Luiza: Încep să gândesc ca un şef.

Emilia: Ei bine, Şefu’, ne vei aproba propunerea? (arătând propunerea.)

Luiza: (pocneşte din degete) Oh, vorbind despre fuziune…

Emilia: Nu am vrut să spun că firma noastră va fuziona…

Luiza: Nu, dar dacă şeful ştia că propunerea noastră ne va pune în pericol slujbele după fuziune? Sau dacă şeful ştia că această propunere ar fi declanşat o serie de evenimente care ne-ar fi determinat să ne dăm demisia din companie?

Emilia: Ai dreptate. Nu contează cât de bune sunt propunerile din alte aspecte; dacă ne-ar face să cădem, Domnul ne va face să aşteptăm până ce vom putea prevedea pericolele.

Luiza: Sunt destul de bună la a gândi ca un şef, nu?

Emilia: De fapt tocmai ai făcut trimitere la un alt motiv pentru care Dumnezeu ne face să aşteptăm.

Luiza: De ce? Ce vrei să spui?

Emilia: Aşteptarea ne dă timp ca să ne putem maturiza din punct de vedere spiritual, ca să fim gata pentru mai multe provocări atunci când rugăciunea este în sfârşit ascultată.

Luiza: Stai o clipă! Vrei să spui că sunt imatură?!

Emilia: (ieşind) Să mergem să îi spunem şefului că am înţeles mesajul.

Luiza: (o urmează) Să îţi retragi cuvintele! Eu nu sunt imatură!

copyright.
http://www.fea.net/bobsnook  email: bobsnook@fea.net

Posted in Scenete | Comments

1 2 3 4 5 6 7 8 9 10 11 12 13 14 15

Noutati

Libraria Baruc - Cartea potrivita, la momentul potrivit si in locul potrivit

„Toate isi au vremea lor, si fiecare lucru de sub ceruri isi are ceasul lui.” (Eclesiastul 3.1) Potrivit Eclesiastului, orice lucru are „o vreme a lui”. Si cititul isi are vremea lui si fiecare carte are timpul ei potrivit pentru lectura. Calendarul lecturilor corespunde celui biologic, dar si celui anual si, inclusiv, momentelor noastre de devotiune si ritualului nostru de recreere, cotidian si periodic.
Citeste mai departe

Magazin de cadouri

www.getgoods.ro este un magazin online de cadouri, obiecte promotionale si decoratiuni interioare, in mare parte realizate manual. La cerere, in functie de produs si de cantitate, putem face si personalizari. Pentru produsele afisate pe www.getgoods.ro, dar si pentru alte tipuri de produse, care vor fi afisate in saptamanile urmatoare, cautam distribuitori si clienti (persoane fizice si juridice), in tara si in afara tarii. In afara modelelor expuse, putem realiza si altele, in functie de solicitarile clientilor
Citeste mai departe

NOU!!!Concurs de poezie


Dragi prieteni, am pregatit in aceasta perioada un concurs de creatie. Fata de concursul de creatie organizat anterior de programetineret.ro, acesta va avea un juriu format din: Buciuman Ioan, Florin Laiu, Amalia Uba, Petre Teofil, Uba George. Juriul va fi condus de domnul George Uba.

Citeste mai departe

  Resurse tineret

  Datorita interesului aratat, am dezvoltat acest site, avand la momentul acesta, aproximativ 2500 de articole publicate, care cuprind, poezii, programe muzicale, partituri, devotionale, ilustratii, scenete, materiale video, materiale pentru liderii de tineret. In continuare asteptam sa ne trimiteti materialele pentru tineret pe care le aveti, imbogatind astfel acest site si dand posibilitatea ca tot mai multi tineri sa se foloseasca de creatiile sau materialele pe care le aveti. Va multumim!

Articole noi

QUIET TIME
O încercare de timp de linişte care nu este liniştită
Cheia rugăciunii cu răspuns: taci şi ascultă
Scenetă despre Timpul de părtăşie
Paştele
OGLINZILE
Nu Îl deranja pe Dumnezeu cu rugăciuni nesemnificative
Lumânările lor se sting
Împreună lucrători cu Dumnezeu
Hrănirea

Va invitam sa vizitati

Muzica Muzica Muzica Muzica Muzica Muzica Muzica Muzica Muzica
Muzica
Muzica
Muzica


Parteneri

Intercer 2.0 - Mai aproape de cer

Adventube

Textul zilei

Login

  • Register
  • Lost your password?

Noutati

Voteaza si tu!

Votati formatia sau solistul pentru saptamana 16 - 23 august

View Results

Loading ... Loading ...

Newsletter

Loading...Loading...


Evenimente

    No events to show

Melodiile saptamanii 9 - 16 August "LUIZA"

Here is the Music Player. You need to installl flash player to show this cool thing!

Locations of visitors to this page

Statistici

Vizitatori astazi: 407
Vizitatori online: 6
Useri online: 0

Entries (RSS) and Comments (RSS)
Powered by klaudiu.com - Created by Programe Tineret.


[Valid RSS]
Termeni si conditii